Blestemul alegerii

Cap.40.Salvatorul

*****Mai multe coridoare se ramifica, iar pe podeaua prafuita se vad urme de pasii.
Ryan si Zack ne fac semn sa ii urmam si mergem dupa ei in urma amprentelor de pe podea. Ajungem la cateva scari ce coboara in jos, unde aerul rece devine dea dreptul glaciar. Ma imbratisez singura si simt cum mi se inroseste nasul. Aproape ca ma impiedic pe una din scarile abrupte si prafuite, dar Den ma prinde din spate si pot zari zambetul de pe chiul ei in intunericul temnitei.
-Imi i-au in serios rolul de bona.
-Vei fi bine platita.
Ii spun eu intorcandu-i zambetul.
Continuam sa coboram vreo jumatate de ora, apoi insfarsit ajungem pe loc drept, in capatul temnitei, observ o mica sclipire prin intuneric. O sclipire verzuie....ochii..tresar.
-Shailene...tu esti?
E vocea mamei mele, incearca sa se ridica dar ceva o trage inapoi...catuse. Fug spre parinti mei si ii imbratisez.
-Sunteti raniti?
-Nu...suntem bine, dar nu stiu cum veti desface catusele..
Zack face o fata de tip super tare si inainteaza spre parinti mei, scotand din buzunar pumnalul si incepe sa il frece pe lantul catuselor mamei. In cateva minute mama e in picioare brecandusi incheieturile rosii si umflate, iar Zack incepe sa taie si catusele tatei.
-Sunt multi gardieni?
Intreaba Ryan uitanduse mereu in sus ingrijorat.
-Depinde ce ora e...de obicei vin sa ne controleze in fiecare zi la ora patru, in restul timpului drumul e liber.
-E trei jumatate...trebuie sa ne grabim...nu prea avem timp.
Spune Zack eliberandul si pe tata. Incepem sa urcam din nou scarile prafuite de data aceasta mai repede ca sa apucam sa evadam. Incepem sa fugim prin coridoarele intortocheate, dupa o vreme dandumi seama ca alerg singura. Unde au disparut ceilalti? Ma uit inspaimantata in jur cand deodata o mana imi astupa gura si ma trage intr-un colt intunecat. Incerc sa musc mana, sa tip...dar nu pot. Sunt tintuita intr-un colt si cand privesc chipul agresorului tresar....par cret saten, ochii negri migdalati...e Harry.
-Şt....sumt de partea voastra!
Imi spune el lipindusi un deget de buze.
-O sa iti povestesc totul mai incolo, acum trebuie sa te ajut sa iesi de aici, te-ai pierdut de ceilalti?
Incuvintez ,iar Harry se uita dupa colt, tresarind si lipinduse imediat inapoi de perete.
-Nu te misca.
Imi sopteste el poruncitor, dar ori cum nu aveam de gand sa o fac. Un soldat inarmat cu pusca trece pe langa noi, dar din fericire nu ne observa. Harry rasufla usurat si isi intoarce privirea inapoi spre mine. Imi face semn sa il urmez si ma prinde de brat, taranduma dupa el, intr-un coridor ingust si slab luminat.
In scurt timp ajungem in fata unei usi micute care ,surprinzator, da afara.
-Ce se petrece?
Il i treb eu privindu-l fericita ca e aici...dar totusi nedumerita...de ce era aici? In sediul distrugatorilor?
-Dupa ce ai plecat cu Persieni, a venit un bilet din Persiu pentru a creea o armata formata din cei ce sunt deacord cu faptul ca esti etrem de periculoasa...am fost surprins cand am vazut cati oameni s-au oferit sa se uneasca cu persieni pentru a forma o armata impotriva ta...se numesc aducatori de pace...dar nu sunt prea deacord cu numele...ma rog, probabil te intrebi de ce sunt cu ei, dar nu ito face griji ca nu am de gand sa te ucid. Sunt aici pentru ca era singura modalitate de a ajunge in Persiu, plus ca imi doream mult sa o vad pe sora ta. Am decis sa fiu spion pentru voi.
Imi trebuie ceva timp pana procesez toate cuvintele lui Harry.
-Interesant.
E tot ce pot spune, iar el izbucneste in ras.
-Mda...foarte. Haide...sa te duc protectorilor tai.
-Nu su t protectori mei!...sunt prieteni mei.
-Cum spui tu. Unde e Ilenia?
-Nu stiu...
Incuvinteaza trist si ma conduce spre o campie , la marginea careia ii zaresc pe prieteni mei. Denisse se incrunta atunci cand ma vede alaturi de un tip imbracat ca unul dintre distrugatori, iar Ryan ridica sabia, dar mama il opreste.
-Harry...oh ..!!
Mama si tata il imbratiseaza pe Harry dupa care le exica celorlalti cine e, iar el le spume povestea pe carei-a spus-o si mie.
Ceilalti nu par sa aiba prea multa incredere in Harry, dar eu am. Unim din nou dispozitivele dorindune sa fim din nou acasa, simt mirosul de levantica si trandafiri al casei doamnei Sourlei, aerul prielnic si primitor, iar atunci cand deschid ochii ma afla din nou acasa...dar stiu ca nu pentru mult timp.

-