Blestemul alegerii

Cap.32. Lupta

*****
Un junghi neasteptat in inima ma loveste, iar mintea mi se goleste, gandurile mi se amesteca, doar litere, imagini si voci, nimic altceva. Aud in ceata si vad in ceata. Imi aud numele strigat de o voce cunoscuta, dar imperceptibila. Simt podeaua rece sub mine si o mana ce incearca din rasputeri sa ma ridice.
-Shailene, esti bine? Hey...ridica-te.
Denisse ma aseaza langa pe canapea si ma tine de mana pana ce dispare ceata din fata ochilor. Bellatrix si doamna Sourlei stau in fata mea cercetandu-ma.
-Cum adica...nu isi aminteste?
Abea reusesc sa imi regasesc cuvintele. Prietenele mele ma privesc intristate si se aseaza de o parte si alta a mea.
-Va fi bine, nu doamna Sourlei?
Incearca Bellatrix sa ma incurajeze.
-Exista vreun medicament?
Intreaba Denisse incruntata. Doamna Sourlei ofteaza si isi lasa privirea in pamant.
-Nu vreau sa va amagesc...sincer...inca nici nu stim ce i-a cauzat amnezia, fara sa stim cauza nu putem sti care e medicamentul.
Ma i-a din nou cu ameteala.
-Pot sa il vad?
Intreb eu cu un glas gatuit, gandinduma ca poate nu e atat de rau cum suna, poate ca are doar unele goluri de memorie.
-Hey...Shay! Nici noi nu suntem asa triste ca si tine, pentru Ry. Ce e intre voi?
Spune Den dandu-mi un ghiont in gluma, incercand sa destinda atmosfera, dar nu reuseste decat sa primeasca doua fete nervoase si incruntate de la Be si doamna Sourlei. Incerc din rasputeri sa ma uit si eu urat la ea, dar nu pot. Denisse si Bellatrix sunt singurele mele prietene si le sunt datoare pentru ca sunt asa. Oare cum de ma suporta? Imi vine aproape sa rad.
-Da, poti sa il vezi, daca asta vrei, dar nu cred ca veti putea vorvi prea multe.
Mi se pune un nod in gat si inghit in gol.
O urmez pe doamna Sourlei sus in camera lui Ryan si deschid usa incet incercand sa evit scartaitul. Ryan sta intins pe pat privind tavanul, are fata rosie si ochii sclipind vesel, dar el nu pare deloc vesel. Privirea ii e complet pierduta si inconstienta. Are mainile drepte pe langa corp si parul saten inchis si buclat, ravasit.
Ma priveste cand intru in camera, cu o privire goala lipsita de expresie...ca si cum, ....nu ar sti cine sunt.
Nu prea stiu ce sa ii spun, asa ca ma asez langa el pe pat si il i-au de mana si spre durprinderea mea, nu se opune, doar ma priveste cercetator cu o sclipire ciudata in ochii.
-Te-am vazut.
Spune el dupa o vreme, cu o voce nesigura ca si cum ar fi ingrijorat sa nu il cred nebun.
-Unde?
Il intreb eu bland incercand sa comunic cat mai mult, gandinduma ca poate asa isi va aduce aminte unele lucruri.
-In somn...eu..te-am vazut, tu erai, jur!
Incearca el sa ma convinga, iar eu ii zambesc incurajator si incuvintez.
-Si ce ai vazut mai exact?
-Ma strigai...asa mi-am amintit numele meu cand m-am trezit...multumita tie.
Stiu ca nu imi amintesc nimic...mi-a explicat...ăm..femeia aceia care spune ca e mama sau ce o fi....dar e mai rau decat sa nu iti amintesti nimic, e mult mai rau, vad unele sclipiri, imi aintesc lucruri, dar nu in totalitate, imi amintesc sentimente, dar nu stiu cum au fost provocate, imi amintesc cum sa comunic, sa mananc, sa dorm, dar nu stiu unde sau cine ma invatat....te stiu pe tine...dar nu stiu de unde.
In mine se declanseaza un sentiment profund de stingherire. La ce ma asteptam? Sa sara pe mine si sa ma atace? Sa incerce sa ma ucida? Sa vrea sa ma stranguleze? Nu isi aminteste, dar asta nu inseamna ca a si inebunit, nu a uitat complet, tot ce tine de viata lui, dar are goluri. Nu asta vroiam? Sa ii pot readuce aminte de viata lui? Asta credeam ca vreau, dar pe rl il doare mai tare asa, sa isi aminteasca ceva, dar sa nu stie ce, el stie ca ma cunoaste, stie ca suntem prieteni, dar habar nu are de unde ma stie sau cine sunt cu adevarat. Izbucnesc in lacrimi si ies valvartej pe usa, stiu ca ar trebui sa il incurajez pe Ryan, nu sa alerg plangand aratandu-i cat de grava e situatia, dar pur si simplu nu stiu ce altceva sa fac.
Denisse si Bellatrix ma urmeaza in camera si se aseaza pe pat langa mine.
-Nu e vina ta ce s-a intamplat, el vroia sa te protejeze si a fost alegerea lui, nu e vina ta.
Imi spune Be strangandu-ma de brat, in timp ce Denisse doar incuvinteaza si izbucneste si ea in lacrimi.
-Ou...nu imi spune ca acum te simti si tu vinovata!!
Spune Bellatrix dandu-si ochii peste cap.
-Eu. .eu.. sunt vinovata. Stiam ce ne asteapta acolo, a cazut o pagina din cartea mamei tale si..eu...am reusit sa traduc, mereu am fost buna la limbi stravechi si...si....scria despre blestemul amintiri, dar...nu am spus nimanui, eu credeam ca daca va spun nu vom mai merge dupa dispozitive si....eu chiar vroiam dispozitivele alea, scria ca pot da posesorului o putere invincibila, vreau asa mult sa fiu puternica, sunt asa slaba la antrenamente si..... si...eu...
-Hey!!! DEN!! DENISSE, STOP!!
Asculta aici, tu nu ai nevoie de nici un dispozitiv pentru a fi puternica, tu esti...foarte puternica. Avem nevoie de tine si va fi mereu asa cu sau fara dispozitive, dar nu a fost vina ta, aifost doar ispitita de putere...s-ar fi intamplat cu oricare din noi.
Bellatfix o mangaie pe Denisse pe spate, iar apoi isi retrage repede mana cand isi aminteste ca asta o deranjeaza rau pe Den.
-Puteti pastra asta doar intre nou trei?
Intreaba Denisse printre lacrimi.
Eu si Bellatrix schimbam o privire fugara si ii zambim la fel de prietenos lui Den.
-Normal...nu vom scoate o vorba. Hai sa spunem ca e un adaos la juramantul nostru cu sange, ok?
Denisse isi sterge lacrimile incurajata de zambetele noastre. Denisse e cea mai puternica persoana pe care o cunosc, nu a plans vreodata pana acum, ei bine, exceptand atunci cand Little Mix a castigat X factor, dar asta nu se pune, orice mixer ar fi plans, dar inafara de asta nu plange prea des, trebuie sa se simta foarte vinovata pentru fratele sau.
O bataie la usa ne face pe toate trei sa sarim in picioare.
-Fetelor...reuniune imediata. Se pare ca dispozitivele au o putere mai mare decat credeam.