Blestemul alegerii

Cap4. Padurea Viilor si mortiilor

*****Mergem deja de o ora sau mai mult, iar tot ce vad inainte sunt copaci. Multii copaci. Nu arata deloc a padure, cea ce vad. E mai mult un labirind verde si negru interminabil, intunecat si plin de sunete inspaimantatoare. Simt mereu o senzatie de cadete in gol, desi simt pamantul tare sub picioare. Nimeni nu scoate o vorba, toti incercam sa ne pastram energiile pentru ce urmeaza. Dupa inca o ora de mers, simt cum picioarele ma amandoneaza, ma fortez sa inaintez, dar stiu ca nu are rost, ori cum o sa cedez la un moment dat.

-Trebuie sa ne oprim.

Le spun celorlalti sufland greu.

Kimm se rasuceste pe calcaie astfel incat formam cu toti un cerc si cercetraza zona cu ochii scrutatori.

-Mda...cred ca e o zona buna ca sa ramanem peste noapte. Probabil ca suntem cam la o zi sau doua distanta de mijlocul paduri.

Incuvintez, tot cea ce vreau este sa ma opresc. In timp ca imi pregatesc un culcus, imi vine ceva in minte.

-De ce se numeste padurea Viilor si mortiilor?

- Din cauza faptului ca intri viu si iesi mort, probabil.

Spune Ilenia in timp ce se aseaza la umbra unui copac foarte inalt.

-De fapt nimeni nu stie. Numele paduri a fost dat intr-un timp stravechi. Acum patrusute de ani, se faceau chiar si experimente, pentru a cerceta padurea. Erau trimisi oamenii inauntru, care sa filmeze tot cea ce vad, dar niciodata nu si-au dat seama de ce mor....pur si simplu o i-au razna, incep sa aiba haluconati si mor de frica.

-Mor de frica..

Repeta Gabe ganditor.

-O sa facem cu randul de paza. Sunt multe creaturi ciudate pe aici. Vom incepe eu si Gabriel, parem cei mai odihniti deocamdata.

Nimeni nu se opune asa ca eu Ilenia si Ryan ne asezam comod in sacurile noastre de dormit, in timp ce Kimm si Gabe se aseaza de o parte si de alta ,scrutand atent orizontul. Mai stau treaza putin, gandinduma la ce s-ar putea intampla maine, dar apoi nu mai rezist si ochii mi se inchid, aprofundanduma intr-un somn adanc.

*****

Mama si matusa Natalie stau la masa din bucatarie, beau cafea si rad zgomotos. Nu le-am vazut niciodata impreuna pe mama si matusa, dar probabil ca petreceau mult timp impreuna cand eram eu mica, inainte de plecarea mamei. Mama are parul blond, lung lasat pe spate, cu suvitele ei rebele in crestet,iar matusa poarta obisnuitul ei sort alb cu capsune pe el ,pe deasupra unei rochii de bumbac moale. Mama si matusa se invart spre mine zambind si imi soptesc:

- Fi curajoasa!.

Imaginea se schimba imediat si in fata imi apare Ilenia cu iubitul ei Harry. Ilenia pare sa radieze de fericite, are ochii albastri sclipitori si parul blond legat intr-o coada impletita intr-o parte. Pe Harry nu l-am vazut decat de cateva ori ,dar pare un tip de treaba. In timp ce Harry da sa o sarute pe sora mea, ea se evapora incet, disparand complet. Harry se uita in toate partile pana ce ma zareste pe mine, se incrunta si mi se pare ca vad o lacrima pe obrazul lui. Imaginea se schimba din nou. De data aceasta ma aflu in intuneric si se reantoarce senzatia de cadere in gol. Aud o voce care tipa dupa ajutor, dar nu e o voce cunoscuta. Caut sursa tipatului, dar nu vad nimic, doar intineric, intuneric peste tot.

Vocea se schimba treptat, in mai multe voci necunoscute pana ce ajunge la o voce groasa , ferma, inocenta totodata. Tata.

Ma zbat, tip si plang sa ajung la el. Tipatul se intensifica pana ce devine disperat. Tatal meu tipa dupa ajutor, dar nu pot face nimic. Incep sa tip si eu. Ma zbat, dar ma simt atat de neputincioasa. Vocea tatalui meu ma striga pe nume, iar treptat se transforma....e vocea lui Gabe. "