Blestemul alegerii

Cap.18.Muza.

*****
Mana imi aluneca lin pe suprafata panzei si dupa o ora de munca ma indepartez, admirandu-mi opera. Sincera sa fiu, nu prea stiu ce am facut, mi-am lasat mintea sa ma ghideze, fara sa ma gandesc la ceva anume si a fost prima data in ultimele saptamani cand am reusit insfarsit sa imi limpezesc mintea si sa ma simt libera. Privesc neandemanatic la opera mea ,cu capul inclinat si cu un ochii inchis pentru a zarii cat mai multe detalii. Pe panza observ imaginea comasmarului meu, rechini, albastrul infinit, bula de aer si aproape ca pot determina spaima doar privind tabloul.
Dar...ceva nu ma multumeste...nu ma reprezinta. Vreau sa las urmatoarelor persoane ce vor trece pe aici un semn al existentei mele, o amintire, ca si atunci cand un om de stiinta dupa moarte lasa in amintirea lui o inventie ce va revolutiona istoria, nu ma astept sa revolutionez istoria, doar la las o amintire, un semn ca am trecut si eu pe aici, ca ii inteleg si ca stiu ce simt. Urc pe punte si incep sa privesc orizontul, asezata pe marginea puntii cu picioarele atarnandumi intre barele de fier al balustrazi. Privesc apa, haraind si zbatanduse sub miscarile rapide ale navei, vad o raza jucausa, ce creeaza lumini pe apa si facand sa straluceascq uni stropi de apa sarata. Imi lipesc fata de barele de fier si inchid ochii incercand sa ma gandesc la ceva de pictat, aud o voce si o vad pe Kimm in spatele meu.
-Hey! Ce cauti aici?
-Privesc....nu stiu, nu prea sunt multe de facut pe nava.
Se aseaza si ea langa mine si isi lasa picioarele sa atarne printre vare la fel ca si mine. Ii privesc chipul si observ ca raza de lumina s-a mutat pe fata ei, faxandu-i parul negru, moale, lasat pe spate sa straluceasca si creand lumini in ochii ei de culoarea mahonului.
-Stiu, nici eu nu prea am ce face. In cutand vom ajunge pe insula.
-Cand mai exact?
Ma interesez eu privind absenta la soarele ce rasare ridicanduse usor si lent. Nu pot sa cred ca am pictat toata noaptea.
-Nu stiu...trebuie sa consult harta. Sti..ma gandeam...daca tot nu avem ce face sa creem un jurnal, pe care sa il lasam pe nava, care sa ii ghideze pe cei ce vor incerca dupa noi sa strabata marea.
Ma gandesc putin. Sa las ceva in urma...pare o idee grozava. Incuvintez zambind extasiata la ideea de ai ajuta pe cei din urma mea sa strabata marea fara pericole.
Ma gandesc daca sa ii spun lui Kimm de camera cu tablouri, dar ma razgandesc, intr-un oarecare fel nu vreau sa stie de ea, prefer sa merg acolo cand vreau sa fiu singura.
-Crezi ca vom gasi plantele potrivite pentru Ryan...?
Kimm isi musca buza si isi lasa privirea in jos.
-Sper...am fost ieri seara sa ii duc ceva de mancare...aproape ca ma atacar. Nu raspunde cand il strigi, nu ma recunoaste..e complet rapit de vraja marii..
Ochii i se umple de tristete, pare atat de abatuta...
-Merg sa vad ce face Ilenia si sa consult harta. Ne vedem mai tarziu, Shaile!
Spune ea grabita si se ridica impleticinduse. Inainte, doar sora mea avea voie sa imi spuna Shaile, in schumb acum o fac toti, dar inainte sora mea era singura persoana cu care aveam o legatura cu adevarat speciala, acum ma simt legata de Kimm si Ryan....Ryan...intr-un fel ii simt lipsa teribil, cu glumele lui natangi si ranjetul strengar, el ar mai fi distins atmosfera...e ciudat cat de mult imi aminteste de Gabe si totusi se intelegeau atat de rau. Simt un junghi in inima cand ma gandesc la fratele meu. Imi lipesc din nou fata de barele de fier si inchid ochii gandinduma ca sunt acasa, ca e o dimineata complet normala, matusa Natalie ma trezeste si ma pregatesc de scoala dupa care merg cu fratele meu sa o luam pe Clarisse si Mike. Ne indreptam cu toti spre scoala, luam parte la toate orele solicitante si apoi mergem la casa Clarissei unde ne facem temele impreuna si apoi privim un film sau vorbim despre trupe de muzica si apoi ma indrept cu fratwle meu acasa unde....
Un sunet imi distrage atentia si imi indrept privirea, deschid ochii si privesc in toate partiile, nu e nimic si totusi aud...un cantec....un cantec minunat, cantat de o voce atat de calda. Oare sa fie doar in mintea mea? Dar, o aud.

APA UDA-MI PARUL
FAC, ARDE RAUL
PAMANTULUI SA II DARUITI
ROADELE CE LE PECETLUITI.
AER SUFLA-MI COSMARUL DEPARTE.
CA DE VRAJA CELOR PATRU ELEMENTE SA AM PARTE.

Ma uit in spate, dar nimic nici acolo, cand ma invart inapoi tresar si sar in picioare cat ai clipi, zgariinduma la glezna de una dintre barele de fier. In fata mea, o fata, dar nu pare deloc o simpla fata, pluteste deasupra apei la nivelul puntii, la doar cativa metri de mine. Cel mai ciudat e faptul ca pare...impartita in doua, intr-un fel. Are parul lung blond de aur si moale, acoperit cu stele stralucitoare albastre, pe o parte si negru, lung, ce cade in valuri asemenea unor flacari intunecate, pe cealalta parte. Poarta o rochie lunga, ce i se muleaza intr-un fel ciudat pe corpul suplu si frumos, rochia e alba simpla acoperita cu raze de lumina in unele locuri si cu umbre in altele, iar la baza rochiei aproape de genunchi, mistuie o flacara puternica. Chipul e cel mai ciudat, are un ochii negru si intunecat din care aluneca lacrimi rosiatice, ce se preling lung pe obraz, iar celalalt este de cea mai frumoasa nuanta de verde deschis precum iarba abea inverzita, luminand cu o sclipire ciudata, o lumina ce inspira incredere, speranta...miracol. Stau si o admir pe fata inger- demon din fata mea ,fara suflare in timp ce ea isi continua cantecul. " Apa uda-mi parul, foc arde raul". La sfarsitul cantecului fata jumatare inger, jumatate demon dispare, evaporanduse in fata ochiilor mei, in timp ce cantecul ei continuua sa imi rasune in cap, tot mai incet, tot mai incet, pana ce dispare. Mi-am gasit muza. Am gasit ceva ce sa ma reprezinte. Nimeni nu stie ce alegere voi face, nimeni nu stie daca ca fi o alegera buna sau rea si orice alegere as face va fi buna pentru uni si rea pentru alti, deci voi fi mereu jumatate malefica si jumatate perfecta. Sunt un inger-demon...
*****