A Strange Summer (Book 1&2)

4 ♡

-Ştiam eu că te întorci. Cred că a fost cel mai groaznic weekend din viaţa ta...

-Chiar a fost, dar nu are absolut nicio legătură cu tine, idiotule.
-Mmm...te minţi singură.

-Nu mai rânji la mine şi pune naiba un tricou pe tine...!
-Vorbeşti în rime? Cred că ceea ce vezi...îţi cam convine?

-Nu mai vorbi în rime! Serios Tyler, nu am timp de joacă.

-Recunoaşte că au fost rime bune.
-Da Shakespeare, minunate, răspund ironică. Unde e Ish?

-Se ocupă de nişte picturi, dar nu cred că vrei s-o vezi pe ea...şi nici pe mine.
-Scuze, spun înţelegând la ce se referă.
Nu era vorba despre văzut sau nu...doar că Lex era o prioritate având în vedere că am dispărut deodată.

-Ultima dată am vorbit cu el lângă lac.
-Asta fiind...?
-Seara trecută. Oricum nu poate fi prea departe.

-Mersi, în sfârşit ai fost util.

-Hei, mi-am luat recompensa de la bun început şi crede-mă că mi-o pot lua din nou...şi din nou...şi din nou...spune rotindu-şi degetul arătător prin aer.

-Retrag ce-am spus, eşti un nemernic. Şi pe bune, îţi interzic să mă mai săruţi. Nu mai vorbesc în viaţa mea cu tine dacă o mai faci...

-Deci nu mai am voie să te sărut.
-Nope.

-Ok, îmi răspunde simplu, dar continuând să rânjească.

-Ok? întreb arcuindu-mi sprâncenele în semn de mirare.

-Î-hm, ok.

-Cum "ok"? Nu ai de gând să te cerţi cu mine ca să ne contrazicem? Accepţi aşa pur şi simplu?

-Pari revoltată. Mă faci să cred că-ţi pare rău că mi-ai "interzis" să te sărut...

-Nici vorbă. Dar e - oh las-o baltă, ştiu ce încerci să faci şi nu-ţi va merge, spun încrucişându-mi braţele la piept.

-Ok.
-Şi încetează să spui "ok"!
-Ok...
-Doamne, mă enervezi atât de rău încât...încât...ăăăhh, am plecat de-aici!

-Ok! strigă el înainte să ies din vestiare.

-Idiotul...dacă ar fi ştiut adevărul care ne leagă sunt sigură că nu ar mai fi jucat aşa mudar cum face acum...şoptesc ca pentru mine în timp ce coboram scările.

M-am săturat să fiu jucăria lui! Ce naiba, nu m-am angajat la "Cabina Săruturilor cu Tyler" de la vreun bâlci! Măcar de aș fi plătită pentru asta... Ce tot zic? Nici dacă aș fi plătită n-aș continua în felul ăsta! Sau ei bine...depinde de sumă. Ce...nici gând. Oh frate. O iau pe arătură dacă mă cert singură...

•••

Am alergat până la lac, inevitabil ciocnindu-mă de tot felul de persoane care spuneau "Aia nu e Evelyn? Parcă plecase".
Serios, mă simţeam ca atracţia principală de la circ, era ciudat, dar i-am ignorat pe toţi.

M-am tot plimbat de colo-colo şi tot nu am dat de Lex. Nici în sala de dans nu îl văzusem, în vestiare după cum aţi observat nu era...şi pur şi simplu nu ştiam unde să-l caut.

Lacul şi sala de dans erau locurile lui preferate, dar cum nu era acolo...nu ştiu, n-aveam idei, dar nici nu puteam aştepta să mă găsească el pe mine...aşa că din nou, am început să alerg ca o bezmetică.

Stai puţin...ah, ştiu unde e!

Am făcut cale-ntoarsă spre sala de dans.
Mi-a spus mai de mult că...atunci când se simte singur sau plictisit, ori urmăreşte oamenii ori stă în magazia sălii de dans.
În magazie erau depuse tot felul de tâmpenii gen măşti şi costume de la petreceri de Halloween sau chestii asemănătoare, iar lui Lex, într-un mod ciudat, îi plăcea să se holbeze la costumele alea.