A Strange Summer (Book 1&2)

16.1♡

∆Poate avea impact emoțional∆
______

-Deci...ce pot face pentru tine? o întreb pe Lilith, sperând să-mi ceară ceva cât se poate de simplu.

-Vreau să mergi la cineva.
-Huh? La cine?
-Nu are importanță...vreau doar să mergi.

-Nu pot părăsi tabăra după cum am chef.
-Serios? Pentru că ai plecat de atâtea ori...
-De unde știi tu asta?
-Te-am văzut. Ba chiar te-am urmărit la înmormântare.

Bine, toată chestia asta cu urmărirea începe să devină puțiiin înfricoșătoare.

-Uite, vreau doar să știu în ce mă bag. Dacă nu îmi spui, atunci -
-...ai să mă lași să îmi continui răzbunarea? mă întreabă plină de ironie. Pentru că nu aș avea nimic împotrivă.

De ce tocmai ea a vrut să se răzbune pe mine? Serios, mă mulțumeam cu un spirit drăguț și prietenos.
Dar asta însemna că nu s-ar mai fi răzbunat pe tine. Cu alte cuvinte...viața ta ar fi fost complet plictisitoare și lipsită de acțiune, mă "consolează" o voce interioară -care avea dreptate în felul ei.

-Fie. Te ajut. Dar jură-mi că după mă vei lăsa în pace, atât pe mine cât și pe cei apropiați mie!
-Îți jur. Plecăm acum.

-Ce...cum să plec acum!? În caz că nu observi, corpul meu e chiar acolo, spun arătând cu mâna spre corp. Eu sunt doar o stafie evadată.
-Spune-i Teresei să oprească incantațiile.

-Șiii...de ce aș face asta? M-ar expune ție. Și știu că mă poți răni...așa că de ce aș avea încredere în tine?
-Pentru că am stat lângă tine de când erai mică.

-Asta pentru că voiai să te răzbuni, i-o întorc eu. Nu e ca și cum ai stat de dragul meu...

-Spune-i să oprească incantațiile și să rupă cercul de sare.
Ești cam insistentă pentru ceva non-uman.

M-am gândit de câteva ori înainte să accept. Până la urmă era un un spirit răzbunător sau cum s-o fi numit ea.
Însă ca de obicei, am cedat.
Nu pentru că voiam să fac asta, dar știam că dacă urma să mă opun...aș fi înrăutățit lucrurile.

-Bunico, rupe cercul de sare. Și oprește orice incantație.

-Dar Evelyn! Asta te va pune în pericol!
-Ce vrea? întreabă Tyler.

-Nu-i spune, intervin eu. Doar fă-o. E mai încăpățânat decât mine și n-o să scap de gura lui.

-Sper că știi ce faci, Evelyn.
-Îmi spune și mie cineva ce vrea să facă?
Bunica nu i-a răspuns lui Tyler, pur și simplu a suflat în acele lumânări și i-a luat pânza din față, mai apoi venind lângă corpul meu și strângând cu mâna o parte din cercul de sare.

-Credeam că aia o protejează, spune Tyler încruntându-se la Tessa.
-Mda, chiar o proteja.
-Și de ce - mh, nu-mi spune că asta a cerut...
Văzând că Tessa nu i-a răspuns, și-a întors capul în locul în care se presupunea că ar fi trebuit să fiu.

-Acum tu ești aia idioată, sper că știi asta. Și dacă nu o știi, află că ești.
-Urăsc să recunosc, dar da, sunt. Așa că nu te mai băga în seamă cu mine, nu e ca și cum mi-ai auzi replica.

Stai...credeam că Tyler o poate auzi pe Lilith.

-Uhm...el ar trebui să te audă. De ce nu o face?
-Când ești fantomă de atâta timp...poți controla lucrurile astea. Pot chiar să vorbesc doar cu el de exemplu, iar voi două să nu mă auziți.

Cumva sună distractiv...

-Poți intra înapoi în corp ca să ne vedem de treburile importante? mă întreabă apoi Lilith.
Era vizibil nerăbdătoare, tot încercând să-și trosnească pe rând fiecare deget.
-Nu e ca și cum aș avea de ales, spun îndreptându-mă spre corp.