A Strange Summer (Book 1&2)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟔 ❤

-Ce...ce naiba, ăla are de gând să... !?

Vocea lui Fantomel-cel-Sexy răsunase din spatele unui pom, apoi imediat l-am văzut fugind spre noi.

Câştigasem o urmă de speranţă când l-am văzut, dar uitasem complet că era neputincios şi el. În fond, era o fantomă care nu prea putea fi de ajutor în situațiile de genul.

-Hei dobitocule, ia-ţi labele de pe ea!

Fantomel se repezise să-i dea un pumn, dar...cum era de aşteptat...a trecut prin el.
Atâta minte ai?

Am pufăit un pic vâzând cât de tembel putea fi.
Dar apoi, mi-am adunat forţele şi am reuşit să-l lovesc pe idiotul de Richie cu pumnul.

-Ei bine, e doar falca...nu ochiul stâng. Dar mă mulţumesc şi cu atât, i-am spus dându-i şi un dos de palmă în coaste.

-Evelyn...proasto...
Tu ești ăla prost, nu crezi?

Richie abia mai respira, eu m-am scuturat de praf şi am plecat fără să spun o vorbă spre cabană....urmată de Fantomel.

-Puteam să mă descurc şi singur, a spus el punându-şi mâinile la ceafă.
Sigur că da. Te băteai cu aerul.

Nu înţelegeam de ce tot continua să-mi vorbească odată ce eu îl ignoram. Dar probabil că-i era greu să tacă toată ziua...

Eu una nu aș reuși, cred că aș vorbi singură non-stop, ca o moară stricată ce sunt.

-Tipa asta se bate chiar bine, remarcase el. Evelyn, huh? Parcă aşa o strigase pedofilul ăla...Frate, mă simt ca un nebun. Zi şi tu ceva chiar dacă nu mă auzi și nu mă vezi! Vorbeşte singură, nu ştiu...pfff, ce tot fac? Cert pe cineva care nu mă aude. Sunt aşa idiot.

Aleluia, a realizat şi el asta !

Bine, îl auzeam mai mult decât perfect...dar mi-era teamă să-l bag în seamă crezând că nu o să mă lase în pace tot restul vacanţei.
După ce că sunt o ciudată, să ştiu că am un prieten-fantomă nu m-ar ajuta la adaptare.

Probabil că dacă m-ar fi văzut cineva stând singură printr-un anume loc şi vorbind cu aerul ar fi aflat toată tabăra asta nenorocită...şi nu îmi doream asta, pentru că ştiu prea bine cum e să fii luat peste picior.

Când eram în gimnaziu, mă îmbrăcam destul de frumos...dar faptul că erai "tipul" lor de "drăguţă" nu îi împiedica să râdă de tine, deci hainele nu-mi foloseau cu nimic şi sigur nici în prezent nu mă ajută foarte mult.

Iar în liceu...ei bine, colegii nu prea se mai leagă de mine. Aş putea spune că e motivul pentru care Leah a primit acele cinci scrisori şi a hotărât să mă trimită aici...

Aflam despre ei tot felul de mizerii cu care-i aveam la mână...despre fiecare în parte, iar eu cum nu ştiu să-mi ţin gura...cum mă ameninţau, cum suflam câte-un secret din miile (sau cel puțin zecile) pe care le ştiam.

În ultimul timp nu prea mă mai sâcâiau la cap, aşa că eram mai mult decât relaxată şi satisfăcută să ştiu că le e puţin frică de mine.
Sau mai bine zis de ceea ce ştiu.

-Bineee, m-am săturat, strigă deodată Fantomel, care mergea uşor şi degajat, cu mâinile la ceafă. Evelyn, ştiu că mă auzi şi că mă poţi vedea.