A Strange Summer (Book 1&2)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟐𝟑 ❤

În final ne-a prins seara prin cimitir.

Slujba luase sfârşit şi nu vă pot spune cât m-am abţinut să nu plâng, dar spre fericirea mea am reuşit să-mi ţin lacrimile în ochi. În schimb...am avut parte de o imagine pe care nu credeam că am s-o văd vreodată: Tyler plângând.

Da. Tyler...nenorocitul, idiotul şi nesuferitul de Tyler a început să plângă ca un copil atunci când s-au închis sicriele şi le-au băgat în groapă, începând să arunce pământ peste ele.

Vă spun cu mâna pe inimă...că nu-mi doresc să-l mai văd plângând niciodată şi dacă îl face cineva să plângă şi sunt eu de faţă, îl învineţesc pe respectiv până ajunge la reanimare.

-Eşti ok? îl întreb eu văzând cât de obosit era, având cearcăne întunecate sub ochi.

Nu că mă mira lucrul ăsta...la cum a plâns eram surprinsă că încă mai avea vlagă în el ca să respire.

-...da...sunt bine.

-Nu, nu eşti. Nu eşti bine deloc, îi spuse Ish autoritară. Nu vreţi să ne întoarcem mâine în tabără? Seara asta să stăm la mătuşa lui Tyler? Jur, amândoi aveţi nevoie de odihnă, aveţi nişte feţe...

-Nu putem, am negat eu rapid. Trebuie să ne întoarcem în seara asta, eventual înainte de stingere.

Era adevărat, nu mai puteam sta nicio secundă în L.A., indiferent cât de obosiţi eram. Roxanne sigur ne-aşteaptă cu vreo bâtă, pregătită să ne dea în cap...aşa că ne-am luat la revedere de la cei pe care i-am cunoscut în urma înmormântării şi am urcat într-un taxi ca să ne ducă la gară.

-Staţi! Staţi, nu porniţi! îi spuse Ish şoferului. Mi-am uitat geanta în biserica de-aici.

-Merg eu s-o aduc, mă întorc imediat, am zis ieşind din taxi.

Ei bine...din nefericire, când să mă întorc am dat peste Brianna - care mă privea ameninţătoare şi cu siguranţă dacă ar fi avut cuţite în privire, aş fi fost sub pământ între patru scânduri de mult.

-Te-am văzut! strigă ea la mine de parcă eram vreo criminală pe care a prins-o fugind de la locul faptei.

-Huh?

-Pe toată durata slujbei...te-am văzut ţinându-te cu Tyler de mână...

-Da. Şi? am întrebat-o ridicând o sprânceană.

-Eşti o jigodie! Ţi-am spus că e iubitul meu! El m-a ignorat complet, nici nu m-a salutat...a stat tot timpul lipit de tine!

-În primul rând, măsoară-ți cuvintele pentru că suntem într-o biserică. În al doilea rând...ascultă-mă bine prinţesă, nu am nicio legătură cu Tyler...adică bine, am, dar nu genul acela de legătură şi nu e treaba ta oricum. Şi în plus îţi reamintesc că la nu ştiu ce petrecere, în timp ce erai cu Tyler -doar că el era în tabără-, te-ai culcat cu o maimuţă. Figurat vorbind, i-am spus pe un ton tăios amintindu-mi de pozele pe care mi le arătase Tyler ca să-mi dovedească starea lui de single.

-Despre...ce vorbeşti...?

-Prietenul lui ţi-a făcut poze când te sărutai ca o paraşută cu un tip cât dulapul. Află că pozele au ajuns pe mâna lui Tyler, i-am explicat trecând pe lângă ea...doar că m-a prins de mână şi m-a tras înapoi.

-Tu...!!!

-Presupun că eşti suficient de inteligentă cât să tragi concluzia că...tu şi Tyler? OVER.

A făcut ochii mari...şi în următoarea clipă mi-a lipit o palmă peste faţă.

Oh şi cât voiam s-o bat dacă nu trebuia să ajung mai repede în tabără. Să-i smulg extensiile alea preţioase care o fac să se simtă atât de importantă! Dar la naiba, nu aveam timp să fac box cu toate păpuşile gonflabile ca ea...aşa că doar i-am arătat degetul din mijloc ("semnul păcii" după cum îi spun eu) şi am plecat, simţind cum îmi arde faţa din cauza palmei.