A Strange Summer (Book 1&2)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟗 ❤

-De ce te interesează? l-am întrebat reluându-mi poziţia de plută şi privind cerul.

-Pentru că te-am mai văzut vorbind singură şi încerc să îmi dau seama dacă eşti periculoasă sau nu.
...m-a mai văzut?

-Sunt o fată demnă de sanatoriu care vede fantome şi vorbeşte cu ele.

L-am auzit oftând, apoi am auzit paşi care se îndreptau spre mine. M-am întors şi l-am văzut stând pe malul lacului, examinându-mă.

-Amuzant, mi-a răspuns el cu o urmă de dezamăgire.

Totuşi era adevărul, dar e alegerea lui să creadă sau nu.

-Bine, recunosc...am un prieten imaginar, gen aceia din Casa Foster de pe Cartoon Network.
-Blue sau Coco?
-Mh.
Deci nu sunt singura care-şi aminteşte de acele desene.

-Eu sunt Tyler.
-Evelyn.
-Eşti sexy, Eve, spune rânjind.

Remarca lui bruscă m-a făcut să tresar, dar mi-am revenit în fire.

Obrajii îmi luaseră foc deja. Cred că până şi urechile.
Nu aveam parte de astfel de "complimente" mai deloc şi de aceea mă intimidau puţin, dar mă şi enervau în acelaşi timp...pentru că în şcoala generală mă luau toţi peste picior când venea vorba de aspectul fizic...deşi repet, erau fete care arătau mult mai groaznic decât mine.

Oamenii sunt nişte nemernici. Asta-i viaţa.

Pe toată durata gimnaziului: chicotelile, murmurele, batjocurile scrijelite pe dulăpiorul meu, îmbrâncelile de pe coridor...Telefonul pe care-l lăsam să sune în prostie de teama să nu fie vreun alt apel de păcăleală, manualele pe care mi le ţineam strâns în poală astfel încât să nu mi le poată dărâma nimeni...toate şi-au pus amprenta.

Tocmai de aceea nu reacţionam foarte bine la încercarea de apropiere a cuiva faţă de mine, având impresia că tot ce voiau era să îşi bată joc de mine.

-Nu îmi spune Eve, nu suntem prieteni, m-am răţoit eu la Tyler.

Tipul ăsta avea ceva familiar, ceva ce mai văzusem undeva...totuşi, oricât mi-aş fi dorit să îmi dau seama ce...nu puteam. Şi asta mă irita mai rău.

-N-ai vrea să fim? Poate chiar mai mult?
Playboy.

-Ascultă, dacă ai chef de aventuri n-ai decât să te duci în locul de antrenament. O să vezi o tipă asiatică, pitică şi cu părul drept. Numele ei e Cassidy, poţi oricând să-i ceri o noapte...sigur nu te va refuza.

-Zici că nu mă va refuza...deci crezi că arăt bine.

-Nu am spus asta. Am văzut hiene mai drăguţe decât tine.

-Nu-i de bine...

-Ce? Faptul că există hiene mai drăguţe decât tine? Uită-te mai mult pe National Geographic şi ţine o oglindă lângă tine, vei observa şi singur diferenţa.

-Îmi place şi îmi displace comportamentul tău.

-Atunci spune-mi ce trebuie să fac ca să-ţi displacă în totalitate.

Era ciudat. Parcă ne jucam ping-pong cu vorbele.

Tyler nu îmi răspunse, dar în schimb s-a aruncat şi el în apă. Doar că nu mai ieşea la suprafaţă.

S-a înecat? Hm...ar trebui să-l caut?

Mă uitam prin jur după el...dar nici urmă. Recunosc, mă cam speriase faptul că dispăruse brusc...şi frica mi-a crescut şi mai mult când m-am trezit cu idiotul sub mine, ridicându-mă pe umerii săi în afara apei.

-Aaah! Dobitocule!!!
-Te-am speriat?
-Nuuu, sunt în culmea extazului! Dă-mi drumul dementule ce eşti! am strigat la el încercând să-i dezlipesc mâinile de pe genunchii mei.

-Ok, mi-a răspuns simplu şi aruncându-mă cu capul în apă.

Am ieşit la suprafaţă tuşind şi scuipând toată apa pe care o înghiţisem.

-Eşti tâmpit!? Puteam să mor! Doamne frate, şi puteai să fii şi tu mai blând nu să mă arunci ca pe o minge în coşul de baschet!

-O să te tachinez mai des. Faci nişte feţe absolut hilare...ar trebui să ţin o cameră de filmat după mine.
-Ce să zic, de parcă -

-EVELYN!

Nu acum...Roxanne nenorocito, ăăăh!

-Salut General Denver, o salută Tyler hlizindu-se ea.

Ce naiba se comportă aşa familiar cu ea? E o scorpie. Nu merită nici s-o saluţi, da' păi să-i zici general şi numele...

Eu mi-am încrucişat braţele la piept şi l-am privit furioasă pe Tyler. Până la urmă din vina lui urma să fiu eu pedepsită...din nou.

-Afară. Amândoi.

Amândoi? Deci nu sunt singura care-o păţeşte? Asta e o premieră.

Am luat-o înainte fără să mai comentez ceva, deşi aveam multe cuvinte care-mi stăteau pe limbă.

M-am sprijinit de malul lacului şi am urcat pe pământ, unde am început să-mi storc hainele. Eram parcă scoasă din maşina de spălat.

-Aveţi zece minute să vă schimbaţi şi să vă întoarceţi pe terenul de antrenament, ne-a spus Roxanne înainte să plece.

Doar atât? m-am întrebat surprinsă. Adică...era un lucru minor faţă de ce mă aşteptam eu.
M-am strâmbat puţin, apoi mi-am luat tenişii de pe jos şi am pornit spre cabană.

-Hei, Evelyn! strigă Tyler în urma mea.

Am ezitat să mă întorc şi nici nu i-am răspuns. Dar venise după mine şi m-a oprit trăgând de spatele tricoului meu.

-Ce vrei?
-Stau la cabana 10.
-Ai impresia că mă interesează? Ţi-am zis, Cassidy e potrivită pentru tine. Mai e şi nepoata lui Roxanne, aşa că bucură-te...o să ai pile la general.
-Doar ţine minte că stau la cabana 10. Nu se ştie când vei vrea să mă vezi, mi-a spus zâmbind şi plecând încrezător spre cabana lui.

Hm.

•••

Mi-am lăsat hainele la uscat, luându-mi altele de schimb. Nici nu am mai stat să îmi usuc părul, mi-era prea lene şi nu stăteam să caut prosoapele...mai ales că Ish le rătăcise pe undeva.

Deşi ştiam că Roxanne o să mă trimită direct în detenţie, am hotărât să nu mă întorc la antrenamente.

Mi-am pornit telefonul pe care nu-l verificasem de când am ajuns aici. Aveam un singur mesaj...şi acela mă anunţa că mai am o săptămână până îmi expiră creditul.

Super, pe nimeni nu interesează dacă mai trăiesc sau nu. Nici măcar pe tata.

Mi-am pornit playlist-ul la volum mediu şi am început să cânt pe la jumătatea cântecului odată cu Pink. Melodia era Family Portrait. Melodie ce descria perfect starea familiei mele înainte să divorţeze şi implicit starea mea.

Au început să-mi curgă lacrimile, dar imediat ce-am auzit un ciocănit puternic în uşă parcă s-au retras la locul lor.

Sigur e Roxanne, mi-am zis cu o faţă oarecum speriată în timp ce opream muzica.

M-am ars dacă a auzit melodia...dar dacă îi zic că era la tv? La naiba unde e telecomanda aia...

Ciocănitul insista şi mai mult, aşa că nu mai aveam timp să caut telecomanda şi m-am repezit la uşă...