A Strange Summer (Book 1&2)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟐𝟕 ❤

Urăsc tabăra asta. Da, nu am fost atât de terorizată pe cât mă așteptam...dar încă urăsc tabăra asta nenorocită, din diferite motive.

Probabil era șansa mea să dispar...doar că...

-Nu! am protestat eu ridicându-mă brusc de pe pat și lăsând perna lui Ish să cadă pe podeaua veche din lemn.

-Evelyn, nu te mai las nici măcar o clipă aici...nu are rost să mi te împotrivești.

-Dar nu...nu pot pleca acum! Vara nu s-a terminat!

-Nu te îngrijora, ți-am retras fișa de înscriere.

-Nu e vorba despre asta, Leah! Nu pot pleca...

-Dă-mi un motiv bun și te las să rămâi.

I-aș fi dat cele mai bune motive din lume, dar pentru ea nu ar fi însemnat decât că trebuie să mă bage direct la sanatoriu, într-o cămașă de forță și sub cea mai atentă supraveghere a personalului de-acolo.

Ei bine, am o grămadă de fantome la subsol și cam două birouri cu informații care m-ar putea ajuta să-i găsesc corpul lui Lex - prietenul meu fantomă. Un fel de Casper. Oh sigur, e o fantomă dar nu e mort pentru că așa spun simțurile mele de ciudată, mi-am spus sarcastică în gând, imaginându-mi cum ar arăta Leah după ce i-aș spune lucrurile astea.

Evident că nu m-ar crede. Cine ar face-o?

Eu mă tot minunez cum de Ish m-a crezut când i-am povestit despre Lex. Mă așteptam să se mute în altă cabană și să mă ignore tot restul verii. Mulțumesc lui Dumnezeu că am o prietenă ca ea.

-După cum observ, nu ai un motiv anume, îmi spune Leah văzând ezitarea mea.

-Eu...pur și simplu nu pot pleca, bine? Am...lucruri de făcut.

-Le poți face în următoarea vacanță de vară.
Următoarea !? Lex poate oricând să dispară! Nu-l pot lăsa baltă...nu după ce i-am promis că-i voi găsi afurisitul de corp.

-Leah te rog, nu mă poți obliga! o imploram eu, simțindu-se pentru prima dată exasperarea din tonul meu.

-Îmi pare rău Evelyn. Dacă mai refuzi, îl voi suna pe Shawn și îi voi spune totul...atunci chiar n-ai mai avea vreo șansă să rămâi.
De parcă acum am!

Sub nicio formă nu-l puteam lăsa pe tata să afle despre incidentul cu Richie.
Asta...mi-ar fi complicat viața de o sută de ori mai mult și probabil l-ar fi determinat să plătească niște gorile care să mă urmărească la fiecare pas.
Nu mersi, nu am nevoie de pază.

-Poți începe să-ți strângi lucrurile. Eu te aștept afară.

Am clătinat din cap și mi-am lăsat corpul să alunece pe podea, în timp ce o priveam pe Leah cum se îndrepta cu un mers degajat spre ușă ca și cum totul era în ordine.
Nu, nimic nu e în ordine sau în regulă sau ok. Nimic!

Și tot nimic nu era de făcut, trebuia...trebuia să mă întorc acasă.

Nici măcar nu aveam timpul necesar ca să-mi iau la revedere de la Ish...sau de la idiotul de Tyler.

Să nu mai zic de Lex. Doamne, nici nu voiam să mă gândesc la cum se va simți el după ce l-am amăgit întruna cu găsirea corpului.

Mă gândeam că nu aveam curajul să merg la el și să-mi cer scuze...pentru că sunt un eșec de prietenă care nu se ține de promisiuni. Pur și simplu nu puteam face asta.
Sunt o lașă. Mă urăsc pentru asta...

Fără să vreau am dat cu capul de perete. Eram nervoasă și agitată, dar cum am spus, nu aveam de ales...mereu s-au luat decizii pentru mine.
Poate că sunt un copil, dar mă duce mintea. De ce nu pot să iau și singură decizii, măcar o dată în viață...la naiba cu asta, sunt sătulă până peste cap!