A Strange Summer (Book 1&2)

24.2 ❤

Era vocea pe care o recunoșteam dintr-o mie. Vocea care mă irita mai rău decât scârțâitul cretei pe tablă...

Am simțit cum îmi pică tot cerul în cap.
Doar cerul? Pe dracu' , am avut impresia că mi-a picat tot universul în cap! Nu era de ajuns că aveam cele mai ciudate zile în tabără, nu era de ajuns că le aveam pe Cassidy și Roxanne pe cap, nu era de ajuns că aveam un frate vitreg...acum asta.

Serios, de ce nu pot avea o viață normală, să fiu independentă 100%, să fiu înnebunită după vedete și chestii roz și sclipicioase ca "fetele normale" și așa mai departe.

Nu, eu trebuia să fiu ciudata care vede fantome și pe care nimeni nu o înțelege cum ar trebui s-o facă.
Nu mă plâng pentru că îmi place de mine...dar totuși, de ce eu !?

-Ce, ești așa fericită să mă vezi încât ai rămas fără cuvinte? mă întreabă jucându-se cu prețiosul său lanț de la gât.

-Ce naiba cauți aici? întreb la rândul meu, rezemându-mă de tocul ușii.

-Eram pe-aici prin California, iar întâmplarea a făcut să primesc un telefon de la Roxanne Denver în dimineața asta. A zis să vin urgent aici pentru că faci prea multe probleme, așa că iată-mă...gata să discutăm niște aspecte.

-Nu avem ce discuta, Leah. Dispari, cred că aud mall-urile cum strigă după tine...

-Ai prins mai mult curaj de când ești aici, hm? Deci tabăra nu are niciun folos.

Jur, când m-am răsucit pe călcâie și i-am văzut fața...atunci a fost momentul în care am realizat, că de fapt, am fost chiar extrem de fericită în tabără. O uram. Primul impuls a fost să smulg ușa din balamale și să i-o dau în cap, dar am zis că mai bine nu.

-Nu puteai rămâne acasă...murmur eu printre dinți, doar că nenorocita auzise.

-Încă un comentariu de genul ăsta și ai încurcat-o mai rău decât te aștepți, Evelyn, mă amenință ea nervoasă, înaintând în cabană. Ew...locul ăsta...e dezgustător, spune strâmbând din nas în timp ce își arunca ochii aceia de viperă prin toate colțurile cabanei.

Era o afurisită de tabără, nu un hotel de cinci stele. La ce se aștepta?

-Mă bucur că-ți place, îi zic ironică.

-Am auzit că faci probleme nenumărate, a continuat Leah ignorându-mi ironia. Evelyn, m-am săturat. Eu și tatăl tău muncim din greu ca să-ți oferim tot ce ai nevoie, pe lângă educația necesară...și tu ca o nerecunoscătoare continui să faci probleme până și aici, unde se presupune că ar trebui să înveți bunele maniere.
Fii sigură că Roxanne stă ea să se ocupe personal de manierele mele.

-Tu și tata nu faceți altceva decât să irosiți banii. El pe tine iar tu pe porcării inutile. De când sunt aici nu a sunat nici măcar unul din voi să vadă dacă mai trăiesc...și brusc mă trezesc cu tine în fața ușii începând să bolborosești ceva despre educație și maniere. Sună cam S.F., nu crezi?

-Ești la fel de încăpățânată ca maică-ta!

-...de unde naiba o cunoști tu pe mama? Știi ce, de fapt nici nu mă interesează, dar nu ești în măsură să vorbești despre ea! Sunt mândră că sunt fiica ei și punct. Acum pleacă și lasă-mă singură...

-Fie, nu merge cu frumosul, îmi zice furioasă, prinzându-mă puternic de încheietură, vârfurile ascuțite ale unghiilor sale false străpungându-mi ușor pielea. Te avertizez, Evelyn...o să stau aici până mâine...și să te ferească Sfântul să faci vreo tâmpenie. Atât iți spun, mă amenință înainte să-și miște tocurile de 20 afară din cabană.
Clar, destinul meu e să fiu complet distrusă de târfa asta devoratoare de bani pe care tata o numește "iepuraș".