A Strange Summer (Book 1&2)

6.1 ♡

Afară, ne-am aşezat pe câţiva butuci ce-au rămas în urma tăierii unor copaci. Uneori îmi doream să fiu pădurar doar ca să fiu în preajma pădurilor ca să mă pot răzbuna pe cei care îşi câştigă existenţa de pe urma tăierii unor bieţi copaci nevinovaţi.

Sunt o protectoare a naturii, deşi nu am plantat un copac sau vreo floare în viaţa mea.

-Muzica e prea tare, strigă Lex.

-Nu mai urla! Te auzim acum, fantomă tembelă.

-Ce...eşti mai tembel ca mine! Şi un idiot! Nu-i aşa Eve?

-Amândoi sunteţi tembeli şi idioţi, răspund zâmbind.

Mă gândeam că...ar fi cei mai buni prieteni dacă Lex nu ar fi în condiţia în care e.
Bine, oricum pare că sunt...dar ar fi altceva dacă ar fi şi Lex...om. Cred că noi trei, împreună cu Ish...am răsturna lumea cu susul în jos. Ar fi ceva distracţie, nu-i așa?

-Îmi doresc să se întâmple asta cândva..., gândisem eu cu voce tare.

Realizasem asta abia când amândoi mă fixaseră confuzi cu privirea.
-Ce-ţi doreşti? întreabă Lex.

-Oh...cred că-şi imagina cum am arăta amândoi dezbrăcaţi, în acelaşi pat. Probabil a avut o imagine tare frumoasă în cap.

-Încetează să fii un pervers! protestez şi eu şi Lex în acelaşi timp.

-Ei hai Eve, dacă-ţi doreşti ceva doar spune-o şi va fi plăcerea mea să-ţi transform visele în realitate.

-Eşti sigur?
-Foaaarte.

-Îmi doresc un milion de dolari şi dispariţia ta de pe planetă.

-Nah, nu îndeplinesc decât dorinţe intime.
-Nu trebuia să-i dai paharul ăla de şampanie...
-Da, cred că i s-a urcat spuma aceea la cap.

-Spuneţi ce vreţi...dar rămân un zeu.

-Al idioţilor, completăm din nou în acelaşi timp eu şi Lex, apoi începem să râdem.

Tyler ne ignorase, privind nepăsător cerul. Se lăsase o linişte stingheritoare un moment, dar apoi vocea lui Ish a spart acea linişte.

-Aici eraţi! strigă ea. V-am căutat peste tot. Ok, deci Cassidy e disperată că nu te găseşte, Tyler.

-Şi ce i-ai spus?

-Am intrat în joc. I-am oferit un pahar de şampanie şi m-am prefăcut beată, spunându-i "Ty şi Eve sunt atât de drăguţi împreună, de când am ajuns au stat numai unul în compania celuilalt. Brusc au dispărut, mă întreb pe unde sunt...", hehe, chicoteşte şi bate încetişor din palme.

-Suntem drăguţi? întreabă Tyler afişând acel zâmbet tâmp al lui.

-Nu, nu suntem! mă revolt eu. Ok, Ish ai făcut o treabă bună, doar că -
-Şi am şi o continuare, dar nu-ţi va plăcea, mă întrerupse.

M-am încruntat puţin, dar apoi ea începuse să prindă o culoare rozalie în obrajii săi pudraţi...iar ăsta a fost singurul indiciu de care am avut nevoie ca să înţeleg ce voia.
Am făcut ochii mari şi m-am ridicat de pe acel buştean, după care am mers şi am apucat-o de braţ, trăgând-o suficient de departe cât să nu ne-audă Lex sau Tyler.

-Eşti nebună? întreb serioasă. Ştii mai bine ca oricine că nu-l pot săruta!

-Ba poţi, dar nu vrei.

-Ish, suntem fraţi pentru numele lui Dumnezeu! Nu vitregi să zici că hai mai treacă-meargă, adică tot vitregi...dar sângele mamei curge prin noi.