A Strange Summer (Book 1&2)

12 ♡

Ca să fiu sinceră, toată treaba asta cu dedublarea sau călătoria astrală...într-un mod straniu chiar mă atrăgea.

-Nu îți trebuie vreun soi de...nu știu...antrenament sau ceva asemănător?
-Asta nu spune, răspunde Ish luând jurnalul din mâna lui Tyler. Tot ce-ți trebuie e o putere de concentrare foarte ridicată.
-Dar concentrarea chiar nu e punctul meu forte.
-Nici Natalie nu a reușit din prima.

M-am oprit din a-i face masaj lui Tyler și m-am întins după jurnal. Eram curioasă să citesc despre experiența străbunicii mele.

"A fost ceva ce nu voi uita prea curând. M-am documentat și există, într-adevăr, o tehnică excelentă care te-ajută să-ți intensifici puterea de concentrare.
Însă e prea complicată, având mai multe etape.
Totuși, sunt o bătrână. "Elixirul" tinereții a dispărut de mult din organismul meu.

Un singur sfat îți voi da...și anume : concentrează-te pe un singur punct.
Ca de exemplu, fixează-ți un punct imaginar pe sprânceană și concentrează-te doar asupra lui. Alungă orice gând, orice sentiment.
Tot ce trebuie să simți e liniștea din jurul tău, ritmul propriei respirații și bătăile inimii.
Când se întâmplă toate astea...atunci va începe și călătoria ta.

Experiențele mele încep cu un sunet, ca un zumzet care trece dintr-o ureche în cealaltă.
Atunci când îmi îndrept atenția către el, acest sunet rămâne prezent și în continuare am senzația că sunt cumva aspirată.

Văd apoi forme în haosul vizual, iar când privesc spre una dintre ele am o senzație de viteză, ca și cum urmăresc forma respectivă.
Recent, am avut o experiență plăcută.

Seara, ca de obicei mi-am băut ceaiul cald și m-am pus în pat. În timpul somnului am simțit acest sunet care trecea dintr-o ureche în cealaltă.
Era ca un suflu care îmi traversa capul și simțeam o vibrație.
Este plăcut să mă las în voia ei, dar nu trebuie să am o reacție. M-am simțit aspirată în câmpul vizual, cu o senzație de viteză și mișcări, în timp ce o formă cu margini luminoase se conturează în fața mea.
S-ar putea spune un înger ce mișca mâinile pentru a mă saluta. I-am spus mulțumesc și, pentru a vedea ce urmează să se întâmple, i-am cerut să-mi arate ținuturi minunate.

În continuare, ființa luminoasă a plecat luându-și zborul...și întunericul s-a deschis ca o ceață pentru a lăsa locul unui soare magnific.
Avea raze luminoase și albe, foarte plăcute ochilor. Bule trandafirii plecau din el către mine, provocându-mi o senzație de spargere în timp ce ele mă atingeau. Apoi, am realizat că sunt în mare, dar cu senzația că într-adevăr corpul meu se găsește în acel loc.
Băteam apa cu mâinile, simțeam toate senzațiile atingerii.

Ceața lua încetul cu încetul locul luminii - semn că toată frumusețea era pe sfârșite. Brusc simțeam cum alunecam odată cu apa în care se reflecta soarele.

Când am deschis ochii eram din nou în pat.
Sper că nu a fost greu de înțeles, căci este dificil să descriu și să spun ceea ce am simțit."

Am închis jurnalul fără să-mi dau seama.
-Numai pe mine m-au trecut fiorii? întreb fixând cu privirea coperta învechită a jurnalului.

Bănuiesc că nu, gândesc când observ că nimeni nu mi-a răspuns, ci doar clătinau dezaprobator din cap.

-Evelyn...începe Ish cu vocea tremurândă.
-Da Ish, știu la ce te gândești...
-Atunci sper că știi la ce mă gândesc și eu, pentru că mi se pare o aberație chestia asta, îmi spune Tyler recitind jurnalul.
-Cu părere de rău v-o spun...dar nu voi asculta de niciunul. Am zis că fac asta și o voi face.
-Dacă ceva merge prost? întreabă James care părea la fel de îngrijorat.
-Dacă de exemplu nu mai reușești să te-ntorci în corp? Ce ai de gând să faci !?
-Tyler...nu e cazul să țipi la ea, îi spune Ish. Face chestia asta de nevoie. E prietena mea cea mai bună și mi-e greu s-o las să încerce nebunia asta, pentru că îmi pasă de ea și o iubesc la fel de mult ca voi restul...dar nu vreau să o opresc. Vreau să scape pentru totdeauna de spiritul ăla.