A Strange Summer (Book 1&2)

𝐂𝐚𝐩𝐢𝐭𝐨𝐥𝐮𝐥 𝟏𝟏 ❤

Am ascuns rapid telefonul şi în următoarea secundă ciocăniturile lui Richie au început să răsune în cameră.

Am luat o gură mare de aer, încercând să mă adun după o discuţie legată de familie cum a fost cea de mai înainte...

Mi-am aranjat hainele şifonate şi apoi am deschis.

-Dacă mai baţi aşa tare...ai cuvântul meu că eu scot uşa din balamale şi îţi dau cu ea în cap.

-Nu trebuia să fii undeva? m-a întrebat înaintând în cabană.

-Nu e treaba ta.

-Este. M-a trimis după tine.

-Nu îmi pasă. Cară-te. Pfu, şi miroşi a alcool. Avem voie să bem?

-Ciocu' mic scumpete...sau nu mai ai viaţă aici.

-Nici nu am avut vreodată. Acum scuză-mă, dar nu permit beţivilor să se plimbe prin cabana care e închiriată pe numele meu.

-Nu mai spune, mi-a zis trăgându-mă de mână şi lipindu-mă de el.

Ochii îi erau roşii, înecaţi în băutură. Aş fi jurat că dacă ar începe să plângă, lacrimile ar fi stropi de alcool. Faţa îi era palidă...totuşi mişcările lui te făceau să crezi că este mai treaz ca niciodată. Până și respirația lui prinsese un puternic miros de whiskey.

Nu ştiu cum, dar mereu am reuşit să disting mirosurile băuturilor. Ce e drept...a fost un timp în care tata a avut probleme cu alcoolul şi mai mereu era beat. Dacă stau să mă gândesc mai bine, cred că de fapt ăsta a şi fost motivul pentru care s-au despărţit ai mei.

-Richie, opreşte-te! Eşti făcut mangă!

M-am smucit în toate părţile, dar nu aveam scăpare. Mă strângea atât de rău încât deja mi se înroşeau locurile.

Începuse să-şi aducă faţa cât mai aproape de a mea şi am simţit că mi se întoarce stomacul pe dos, iar mintea mi-era goală, mă simţeam de parcă eram inconştientă.

Am văzut apoi un pumn care a trecut rapid peste umărul meu, pumn ce l-a lovit pe Richie în plină figură făcându-l să-şi piardă cunoştinţa.

M-am întors şi m-am ciocnit de pieptul lui Tyler, care avea o faţă nemaivăzută până acum. Nu mai zâmbea prosteşte, ci era furios şi dispreţuitor.

-Ţi-a făcut ceva? m-a întrebat serios.

-N-nu...

-Încheieturile tale spun altceva, mi-a spus trăgându-mi mâinile spre faţa lui. Îl omor.

-Ce...heeei, Tyler stai! am încercat să-l opresc eu, dar el continua să-l lovească pe Richie cu piciorul. Tyler! Opreşte-te, ai înnebunit!? Ascultă-mă doar o clipă!

-Ce să ascult !?
-Calmează-te omule! Nu eşti sănătos la cap? E nepotul lui Roxanne !
-Să fie şi fiul lui Obama! Asta nu justifică ce -

-Potoleşte-te !!! Jur, încep să înţeleg ce cauţi în tabăra asta.

Se pregătea să îmi întoarcă vorba, dar a tăcut.

-Bun, te-ai calmat. DEMENTULE! am strigat la el în timp ce-i dădeam cu palma peste abdomen (lovitura mea preferată). Trebuie să te controlezi! Cel puţin cu idiotul de Richie, n-auzi că e nepotul lui Roxanne !? Nenorocita e în stare să te arunce direct în puşcărie!

-Tatăl meu făcea aceleaşi lucruri...în timp ce eu eram în casă, iar mama mea naturală la muncă! Crezi că pot să stau şi să privesc !?

-Termină odată! Tot ce încerc să-ţi spun e să-ţi controlezi furia pentru că îţi poate aduce mai multe necazuri aici decât oriunde altundeva! Indiferent...de situaţie, Tyler. Nu-mi pasă de tine, dar atâta timp cât sunt şi eu implicată în ceva de genul...nu vreau mai multe probleme decât pot duce.
-Să înţeleg ce ? Că te cuminţeşti ?
-Mda, nu ai nici măcar o idee cu cine stai de vorbă...Sunt o cauză pierdută.

-Pfff...
Zâmbetul tâmp. Spre deosebire de faţa aceea furioasă pe care am văzut-o mai-nainte...e mult mai bine aşa.

-Să mergem la Roxanne, îl folosim pe idiotul ăsta drept scuză, i-am spus privind spre Richie - care zăcea lat pe podea.

Tyler l-a târât pe Richie în faţa cabanei, apoi a zis că merge s-o aducă pe Roxanne. M-aş fi dus chiar eu, daaar se presupunea că trebuie să-i ofer un fel de "prim-ajutor" dobitocului leşinat.

La scurt timp, l-am văzut pe Tyler mergând agale şi discutând cu Roxanne - care avea în sfârşit o privire normală. Ei bine...cel puţin până m-a văzut lângă scumpul ei nepot.

-Ce s-a întâmplat cu el, dulceaţă ?
-Termină cu porecla asta Roxa -
-General Denver, mă întrerupse.

Femeia asta degeaba încerca să îmi impună să-i spun aşa, pentru că pur şi simplu nu o puteam vedea ca mare general de elită. Mi-am dat ochii peste cap şi am continuat:

-În fine, e beat. Nu mă interesează că e el făcut mangă, ci mă interesează cum şi de unde a făcut el rost de băutură...pentru că sigur nu avem voie să -

-Liberi până la masa prânzului, mă întrerupse din nou, cu subînţeles.
-Şi nu ne luaţi telefoanele, adăugă Tyler.
-Să fiţi subtili cu telefoanele...

-Oh dar vai, e tragic, cred că cineva l-a îmbătat intenţionat. Bietul Richie, General Denver ar trebui să-l duceţi la medic! i-am spus prefăcându-mă îngrijorată.

-Eşti aşa o ipocrită, dulceaţă.
-Învăţ repede.

Roxanne ne-a făcut semn să plecăm, probabil că voia să se descurce singură, doar e nepotul ei. Cunoscând-o, bănuiesc că ori avea de gând să-i dea câteva picioare în cap...ori să-l arunce în lac ca să se trezească.

Nu că m-ar interesa ce metode foloseşte atâta timp cât urma să stau liniştită până la prânz.

Sper doar să nu îşi amintească pumnul pe care l-a luat de la Tyler.

Am văzut un licăr de lumină spre sala de dans, locul unde îl văzusem prima dată pe Lex. Ţinând cont că altă fantomă umblătoare nu am văzut prin zonă, nu putea fi altcineva decât el, aşa că m-am îndreptat acolo.

-Stai Evelyn, unde mergi? mă întrebă Tyler prinzându-mă din nou de spatele tricoului.
-Să vorbesc cu prietenul meu imaginar...
-Într-o zi frumoasă ca asta? Serios...

-Crezi sau nu, treaba ta. Am plecat. Şi încetează să mă urmăreşti, pot avea grijă şi singură de mine.
-Nu prea cred. Hai la mine la cabană!
-Pentru?
-Am luat Monopoly la mine...

-Am să zic pas.

-Fie...ne vedem prin zonă, mi-a spus pe un ton rece, plecând în direcţia opusă.
A fost uşor.

•••

-Hei Lex, ştiu că eşti aici! am strigat în timp ce înaintam în sala de dans. Haaai, ieşi la lumină...doar nu am venit degeaba.

M-am trântit într-un colţ, aşteptându-l. Şi nu a durat deloc mult.

-De ce tot stai cu tipul ăla, Evelyn? mă întrebă punându-se şi el pe jos.
-Tyler? Nu stau cu el...el stă cu mine. Mai degrabă îmi stă în cap. De ce?
-Cred că mă poate vedea...
-HUH !?!?

E posibil...să îl vadă şi Tyler?