A Strange Summer (Book 1&2)

*EXTRA - Tessa POV*

Vă las cu acest "bonus".
Sper să vă placă!
____________
Tessa

-Mamă? Merg să iau cina cu -...ce faci? Unde pleci de data asta? întreabă văzând că fac bagajele.

Fiica mea, Annabeth.
Deși are aproape 30 de ani, încă nu și-a găsit un soț. Se tot întâlnește cu un tânăr student la medicină, Kyle, dar mereu i-am spus că nu o să meargă relația asta.

-Am puțină treabă în Los Angeles.
-Ce treabă? Credeam că ai terminat cu asociația aceea pentru persoane dispărute.
-Oh nu scumpo, am alt gen de treabă. Nu te privește pe tine, așa că te rog să ai grijă pe-aici cât timp sunt plecată, bine? Îl poți chema pe Kyle dacă vrei.
-...nu mi-ai spus de mult că "nu mă privește pe mine", deci e important. Și ca de obicei, dacă mă voi ruga de tine te vei enerva. Offf...când pleci?
-Mâine dimineață.
-În regulă, eu merg acasă la Kyle. Dacă ai nevoie de ceva...sună-mă.
-Sigur că da iubito. Salută-i familia și distracție plăcută!

A zâmbit puțin crispat, apoi a părăsit camera. Deși sunt mama ei, nu i-am povestit niciodată despre trecutul meu și despre darul meu.
Vreau să o țin departe de lucrurile astea.

În urmă cu aproximativ 15-20 de ani, am facut cunoștință cu spiritismul.
A fost prima mea întâlnire cu ezoterismul - un concept filosofic-religios prin care se desemnează cunoștințe și învățături obținute prin percepția unor fenomene spirituale.

O realitate pe care o ignoram și...pe care adesea o negam.

Puneam la îndoială existența lui Dumnezeu, afirmând cu o naivitate uimitoare că "dacă El ar exista, în lume nu s-ar întâmpla atâtea lucruri rele", și în concluzie mă întrebam de ce dacă Dumnezeu este bun, așa cum zic toți...atunci pentru ce pe Pământ deseori domnește nedreptatea și haosul, cruzimea și violența, tristețea și lacrimile...

Deci având în vedere că "El e bun" dar răul totuși există...concluzionăm, în mod total eronat, că El e o invenție a omului, sau că dacă e totuși real atunci nu are cum să fie esența iubirii.

Când mi s-a povestit despre spiritism am negat categoric, considerându-l o escrocherie, fapt pentru care am și acceptat să particip la o ședință. Desigur, doar cu scopul de a-mi întări convingerea.

Aveam de fapt să mi-o schimb total.

La prima mea ședință de spiritism am înțeles că Dumnezeu există și că există lumea de dincolo.

"Toma necredinciosul" din mine a avut certitudinea lucrului pe care îl negase. Astfel mi-am transformat necredința în credință și ignoranța în cunoaștere.
De fapt, doar primul pas pe calea fascinantă și veșnic uimitoare a cunoașterii Universului văzut și nevăzut în care ne aflăm.

Am să vă spun acum doar esența informațiilor primite prin intermediul spiritelor.
Aș putea scrie o carte pentru că informațiile au fost multe și diverse, însă aleg să n-o fac.

Țin neapărat să vă spun că acest lucru s-a întâmplat acum ceva timp și că a durat o perioadă scurtă din viața mea, în care am practicat spiritismul în mod exagerat.
Voiam prea mult.

N-am mai contactat spiritele de peste zece ani și nici nu aveam de gând s-o fac. Dar...nu puteam lăsa o biată copilă să fie torturată de greșeala mea.

Nu oricine poate face spiritism, din simplul motiv că pentru a intra în legătură cu spiritele este necesară deținerea unui anumit tip de energie. Există oameni care o au, fără a avea alte capacități extrasenzoriale, cum ar fi spre exemplu clarviziunea.