A Strange Summer (Book 1&2)

23.2 ❤

-Ok...Tyler, nu te mişca. Ish, rupe mâneca bluzei lui şi improvizează un garou pe care să i-l pui peste muşcătură, i-am spus în timp ce scoteam acea rangă din rucsac.

Am început apoi să îndrept lanterna peste tot pe pământ.
-Eve, ce faci?

-Caut şarpele, sigur e încă în zonă.

-Ce...ce ai de gând să faci !? Ai înnebunit !?

-Ish, doar opreşte-i sângerarea aia nenorocită. O să găsesc şarpele, îl omor cu ranga asta...sau încerc cel puţin...şi după o să încerc să reţin fiecare detaliu despre el ca să le spun medicilor de la spital să poată identifica specia.

-Dacă te va muşca şi pe tine !?

-Atât îi trebuie, i-am spus râzând...dar mi-era puţin teamă de asta.

•••

Într-un final l-am găsit. Al naibii stătea ascuns, încolăcit după o tufă. Nu a trebuit să analizez prea multe la el, a fost de ajuns ca atunci când mi-a simţit prezenţa să scuture puţin din coada care a răsunat. Era un şarpe cu clopoţei.

Nu mă miram...de obicei ei sunt cei mai răspândiţi, aşa că antiveninul îl avea orice spital.

Şarpele era unul maro, cu cercuri albe aranjate în vreo...20 de rânduri din câte numărasem eu, poate mai mult sau mai puţin, şi ca lungime cred că avea până în 150cm. Am învăţat la şcoală că de obicei masculii au 20-30 de solzi caudali, în timp ce femelele au numai 15-26. Aşa că am numărat şi solzii, fără să fac mişcări bruşte şi să mă trezesc cu colţii săi ascuţiţi în gleza mea, la fel ca Tyler. Avea doar 18...deci era o femelă.

Norocosul...l-a muşcat o fată. Mmmda, nu e momentul pentru o remarcă de genul, mi-am zis în gând.

Primul instinct a fost să-l lovesc cu ranga aceea, dar am ajuns la concluzia că nu ar fi fost o idee prea bună şi cu siguranţă, ca şarpe, mi-ar fi anticipat mişcările...aşa că am început să mă îndepărtez puţin câte puţin de el, cu paşi mărunţi ca să nu par o ameninţare pentru el.

-Ok. L-am găsit...i-ai pus garoul?
-Da...E de rău?

-E...şarpe cu clopoţei, deci da. Dar totul o să fie în regulă! Să mergem, am spus ajutându-l pe Tyler să se ridice.

Am mai mers ceva pe jos, din nefericire starea lui agravându-se, dar am reuşit să ajungem la bătrânul acela care închiria bărci.

I-am explicat că trebuie să ajungem neapărat la cel mai apropiat spital în cel mai scurt timp posibil şi nici n-a stat pe gânduri, ne-a dus imediat la unul din capătul celălalt al lacului.

Am să sar peste detaliile drumului, pentru că toţi eram îngrijoraţi şi nu făceam altceva decât să-l încurajăm pe Tyler.

La spital, imediat a fost băgat la urgenţe. Cum era de aşteptat, doctorii m-au întrebat despre şarpe şi le-am spus fiecare detaliu pe care-l reţinusem.

-Ai fost curajoasă să cauţi şarpele, mi-a spus o asistentă ciufulindu-mi părul. Dacă nu ai fi făcut-o, prietenul tău ar fi ajuns în cea mai groaznică ipostază. Ar fi trebuit să i se facă teste ca să identificăm veninul şi da, nu ar fi durat foarte mult dar starea lui s-ar fi agravat din ce în ce mai tare. Ar fi ajuns să aibă piciorul paralizat...şi în cel mai nefericit caz, ar fi trebuit să i se amputeze până apucam noi să identificăm veninul. Şi ideea cu garoul ca să stopezi hemoragia? Nu mulţi o ştiu. Felicitări micuţo, te poţi considera o eroină pentru el, a adăugat zâmbind şi intrând în salonul 10, cel în care era Tyler.