A Strange Summer (Book 1&2)

8 ♡

Ora șapte seara....şi eu sunt frântă de oboseală.

Petrecerea de aseară s-a terminat pe la 11 când inspectorii au spus că "au pierdut noţiunea timpului" şi au plecat.
Ei bine, ca să fiu sinceră...au spus asta după ce toate fetele sexy şi mai mult sau mai puţin frumoase şi-au luat tălpăşiţa. Şi-au mai clătit şi ei ochii.

Imediat după aceea, Roxanne a dat stingerea şi ne-a cerut ca la nouă dimineaţa să începem curăţenia...iar de la nouă până la cinci noi nu am făcut altceva decât să strângem după fundurile altora.

Am avut o pauză de masă de o oră şi nimic mai mult. Iar ultimele două ore, eu personal mi le-am petrecut stând de vorbă cu câteva fete şi câţiva băieţi...printre care şi Lucas.
Şi mda, am stat mai mult de vorbă cu Lucas decât cu ceilalţi, dar asta nu are importanţă. De fapt, are puţină importanţă pentru că am fost tot timpul tachinată de Ish pe tema asta.

Lăsând asta la o parte...l-am ignorat complet pe Tyler. Şi când zic complet...înseamnă complet. Am avut grijă să-l evit de aseară şi nici nu am dat ochii cu el. Deşi încă mi se părea cam ciudat să vorbesc cu el după sărutul de aseară...trebuie s-o fac.

Bine, ciudat nu e chiar cuvântul potrivit, mai degrabă aş spune...jenant. Oricum o să vorbesc cu el.
Mai încolo un pic.

-Ish, intru să fac un duş şi după plec, îi spun scormonind în dulap după câteva haine şi un prosop. Să nu mă aştepţi.
-Unde fugi?
-În misiune, acasă la Tyler după acel jurnal afurisit. Dar înainte de toate...merg în vizită la cineva. Mă transform în Sfânta Evelyn care ajută la găsirea luminii, la propriu.

-Ăh, sunt prea obosită ca să mai pun întrebări...aşa că pune-mă la curent mâine, bine?
-Să fii sigură.
-Şi Eve, ia în considerare ce ţi-am spus aseară.
-Poţi înceta cu asta, te rog?

-Doar ai grijă de tine şi ai grijă ce faci...pentru că inima nu primeşte comenzi de la creier, e mai degrabă invers.

Mi-am rotit ochii într-un mod cam nervos, dar duşul rece pe care-l făcusem mi-a creat o fereastră în interior şi toţi nervii şi-au luat zborul pe ea.
În schimb au dat buzna emoţiile. Nu ştiam cum va reacţiona Tyler şi nu ştiam nici cum îi voi explica de jurnal...dar toate la timpul lor.

•••

Tot vorbind de ferestre, lumina era aprinsă în cabana lui ceea ce însemna că nu trebuia să răstorn tabăra cu susul în jos ca să-l găsesc.

Ca de obicei, fiind cabana lui Tyler, nici nu m-am obosit să bat la uşă sau să-l strig ca să văd dacă doarme sau nu...ci doar am apăsat pe clanţă şi am dat buzna peste el.
-Hei idiotule, ce - oh...

Dacă v-a trecut prin minte vreo idee cum că Tyler ar fi în mijlocul acţiunii cu vreo fată, respectiv cu dama lui de companie - Cassidy, cu părere de rău vă spun că...de fapt nu era aşa.

Dormea. Era fără tricou, întins pe burtă (din fericire sau din păcate pentru ochii mei, nu ştiu) şi ţinea strâns perna în braţe. Ca să mă asigur că nu se prefăcea m-am dus lângă el şi într-adevăr dormea buştean.

Credeţi-mă că şi eu mi-aş fi dorit să dorm la fel de buştean ca Tyler şi îmi venea să smulg pătura de sub el, s-o întind pe jos şi să mă culc. Să intru în hibernare chiar, dar nu puteam.

Am aruncat câteva priviri în jur după nişte posibile chei, dar nu era nici măcar una lăsată la vedere.
Dacă aş fi început să răscolesc prin sertare după ele, l-aş fi trezit oricum. Şi deşi cum am mai spus, am o plăcere diabolică să trezesc lumea din somn, mai ales pe el...de data asta parcă mi-era puţin milă.