Artemis

capitolul 3

Restul programului a decurs normal.

La sfârșitul acestuia știam cu toții că ne așteaptă o petrecere acasă la Valerio, un coleg de al meu ce este un petrecaret înnăscut.

Dorește sa profite de zilele în care ai lui sunt plecați într-un concediu iar în privința dezastrului ce o să rămână în urmă o să se ocupe menajerele.

Mi-am îndesat într-un rucsac costumul de baie format din doua piese alb și o cămașă lungă, transparentă, pe care aș purta-o deasupra.

Iar apoi a urmat sa ma îmbrac cu o pereche de blugi evazați iar în partea superioara a trupului am optat pentru un maieu top.

Mi-am încălțat adidașii în fuga și am părăsit dormitorul .

Întreg drumul mintea mi-a fost invadata de gânduri ce îl aveau în prim plan pe Samuel.

Am încercat să descopăr elementul ce reușește să mă atragă precum un magnet însă fără niciun rezultat.

Privirea mi se îndreaptă inconstienta, în mers, spre stada ce găzduiește blocuri cu patru etaje și în a căror apartamente locuiesc familiile modeste.

Însă mă opresc în loc atunci când zăresc doua siluete pe acel drum ce se intersectează cu strada principala a cartierului nostru.

Îmi ingustez ochii iar bătăile inimii mi se iuțesc atunci când îl recunosc pe Samuel.

Ma asigur că nu se afla nicio mașina înainte de  o zbugi spre respectiva strada.

Samuel are pumnii inclestati pe tricoul celuilalt băiat pe care nu l-am mai văzut pana acum însă este vizibil faptul că este mai mare.

M-am ascuns după trunchiul unui copac și m-am prefăcut preocupata de căutarea unui obiect în rucsac doar ca părul să-mi acopere chipul precum o cortina.

Însă atunci când îmi îndrept din nou privirea spre ei, surprind momentul când străinul ii oferă un pumn în maxilar lui Samuel, făcându-l să se impleticească câțiva pași și să-și îndepărteze mainile de pe tricoul lui.

Inconștient, îmi arunc rucsacul pe umăr iar apoi alerg spre ei reușind să le captez atenția.

Mă năpustesc asupra străinului, lovindu-mi pumnii de pieptul său.

-Lasă-l în pace și sa nu te mai împingă păcatul să-l atingi!

Ii strig cuvintele în timp ce-mi continui asaltul însă încheieturile îmi sunt capturate iar în următorul moment sunt rotită pe călcâie.

Privirea mi se intersectează cu cea a lui Samuel iar pentru câteva clipe uit sa mai respir.

Pentru prima data îi privesc ochii de la o distanță asa de mica .

Astfel acum pot observa faptul ca acel verde minunat a fost injectat cu doar puțin căprui.

Iar acest detaliu reușește sa-l facă și mai atractiv.

-Ce naiba crezi că faci?Nu aveam nevoie de ajutorul tău!

Mi se adresează nervos în timp ce depune presiune asupra strânsorii.

Chipurile ne sunt atât de apropiate încât respirația sa nervoasa mi se lovește de chip.

O cuta mi se formează între sprâncene și îl privesc la rândul meu urât.

-Te-a atacat!

Încerc să mă justific .

-Este fratele meu Artemis !