Artemis

capitolul 25

Chicotesc fericita înainte de a mă arunca în brațele lui .

Patrix mă prinde la timp și mă învârte ușor în aer acompaniat de râsul meu .

Atunci când ma repune cu picioarele pe pământ , ii pot observa zâmbetul larg ce i s-a întins pe chip.

-Fericit ca ai scăpat?

Îl întreb.

-Nici n-ai idee Artemis!Urăsc spitalele !

Conversația noastră se încheie deoarece își face apariția Samuel.

Cei doi se îmbrățișează strâns, bătându-se în același timp pe spate.

-Mă bucur că ai revenit printre noi frate !

-Mă simt de parcă am lipsit ani întregi.Ce am pierdut?

Expresia lui Samuel se schimba, zâmbetul său pălind puțin.

-Trebuie sa vorbim .

-Te ascult.

Ii spune nerăbdător Patrix.

-Singuri.

Subliniază Samuel iar un sentiment jenant mă acaparează.

Intr-o oarecare măsură mă deranjează lipsa sa de încredere însă nu-l pot condamna.

Când dau să plec în tăcere, privirea lui Patrix poposeste asupra mea.

-Unde crezi că pleci îngeraș?

Ma întreabă iar apoi imi cuprinde incheietura în palma sa.

-Mergem la mine acasă și dacă chiar te deranjează prezența Artemisei, o să ne aștepte în apartamentul tău.
Clar nu pleacă acasă.

Îl privesc ușor surprinsă iar Samuel doar incuviințează.

Pe întreaga durata a drumului mintea mea a fost încărcată cu gânduri chinuitoare .

De abia acum realizez cât de mult am ajuns implicată în viețile acestor doi băieți și câte lucruri am făcut ce nu-mi stăteau în fire.

Atunci când ajungem în dreptul blocului în care locuiește Samuel, ne oprim iar Samuel imi cuprinde palma în a sa.

Mi-o întoarce iar căldura emanată de el printr-o singura atinge ajunge să-mi încălzească întreg trupul.

Îmi aseaza delicat cheia în palma iar apoi o strânge .

-Știi drumul.

Ii ofer un zâmbet drept răspuns însă mai poposesc puțin în acel loc, alegând să-i privesc cum se întorc pe călcâie și se îndepărtează.

Intr-un final pătrund și eu în bloc și imediat după ce mă văd în apartamentul lui Samuel nu știu ce ar trebui mai exact să fac .

Nu știu nici măcar cât o sa dureze conversația dintre cei doi .

Primul meu gand a fost să fac putina ordine gândindu-mă că lui Samuel nu îi este foarte simplu să locuiască singur .

Însă este unul dintre băieții ce tine la curățenie și ordine.

Așa că m-am decis să pregătesc ceva de mâncare ținând cont ca de abia ce ne-am întors de la liceu.

Mă retrag în bucătărie și încep să deschid dulapurile cât și sertarele ce-mi ies în cale.

Am găsit și păstrat pe blat o cutie de paste împreună cu restul ingredientelor pentru realizarea unui sos alb.

De obicei acasă nu am multe ocazii în care să gătesc deoarece de acest lucru se ocupa angajații părinților mei.