Artemis

capitolul 14

Ne fixam cu privirea și-mi simt sângele fierbând prin vene.

Aștept să rostească și cel mai neînsemnat cuvânt ca să-mi pot înfige degetele în părul ei.

Doar ca Samuel se postează între noi, cu chipul spre ea.

Ii privesc spatele lat și-mi dau seama după poziția corpului că este încordat .

-Renata am să repet pentru ultima dată.
Pleacă!

Tuna ultimul cuvânt indicându-i în același timp direcția în care se află ușa.

Renata îi mai arunca o singură privire, cu maxilarul vizibil incleștat înainte de a se întoarce pe călcâie și de a se indrepta spre ușă, inchizand-o cu putere în urma ei.

Se așterne liniștea în încăpere iar Samuel se întoarce spre mine dorind să-mi ofere probabil niște explicații sau o minciună plauzibilă.

Îmi ridic palma dreapta la nivelul pieptului indicându-i că nu vreau sa aflu nimic.

-Prea multa dramă de dimineață pentru mine.

Ii spun în timp ce mă rotesc pe călcâie îndreptãndu-ma spre bucătărie.

Îmi umplu un pahar cu apă, urmând să-l golesc dintr-o singura înghițitura.

Își face apariția și Samuel însă îl ocolesc, vrând sa ma întorc în dormitor pentru a mă schimba și de a pleca acasă.

Nu i-am mai adresat niciun cuvânt și m-am schimbat în grabă, totuși, i-am împăturit hainele pe pat înainte de a pleca.

In graba mea, mă opresc în centrul livingului și îmi îndrept privirea spre Samuel ce inca se afla în bucătărie.

-Iți mulțumesc că m-ai lăsat să dorm la tine .

Ii spun urmând apoi să o zbughesc spre ușă.

Răcoarea dimineții imi mușcă din piele dar intr-un mod plăcut, revigorându-mă.

În apropierea casei mele, am încetinit pasul vrând să obsev dacă mașinile cu care se deplasează ai mei sunt încă în curte dar din fericire lipsesc.

Astfel nu mai am nicio constrângere de a mă îndrepta spre casa.

Am introdus cheia în broască, urmând să parcurg scările până la mine în cameră.

Din fericire fiecare lucru a rămas neschimbat de la locul lui .

Aleg să fac un scurt dus înainte de a mă retrage în bucătărie și de a îmi prepara ceva să mănânc.

După aceste activități mi-am permis să verific telefonul și am constatat că am un mesaj de la Patrix ce dorea să știe dacă am ajuns cu bine acasă.

Doream la început să-i ofer un răspuns scurt însă degetele mi-au rămas suspendate deasupra tastaturii.

Evenimentul de azi dimineață se lovește de peretii minții mele iar curiozitatea cât și invidia pun stăpânire pe mine.

Astfel după ce ii răspund la întrebare lui Patrix îl invit să ieșim undeva în aceasta dimineață.

Așez telefonul cu ecranul în jos pe blat urmând să-mi spijin spatele de acesta .

Tensiunea dintre Samuel și grupul lui de prieteni este clară dar ceea ce este legat de această Renata este cu totul diferit .

Acea posesivitate venita din partea ei a fost hrănită de ceva și instinctul nu cred că mă înșeala când îmi indica faptul că cei doi au format un cuplu cândva .