Artemis

capitolul 26

Ușa se închide în urma lui Nicholas ce lasă loc unui ecou ce umple tăcerea stânjenitoare ce s-a lăsat în apartament .

-Nu ar fi trebuit să asist la așa ceva .

Mă trezesc rostind.

Samuel oftează ușor.

-Nu, nu ai fi trebuit .

Îmi spune înainte de a se indrepta spre canapea.

Eu dau o fugă pana în bucătărie, inchizand ochiul aragazului.

-Dacă te face să te simți mai bine, am făcut paste.

-Apreciez gestul însă în acest moment mi-a pierdut pofta.

Ma prăbușesc lângă el pe canapea.

Îl privesc cum își sprijină coatele de genunchi și își ascunde chipul în palme.

-Ai fost de fata la întreaga conversație asa că ar fi cel mai bine să-ti spun întreaga poveste .
Oricum nu au mai rămas multe detalii din ea .

Îmi rotesc trunchiul spre Samuel și chiar dacă nu o arat, sunt extrem de încântată deoarece ar mai înseamna o piesa în plus din puzzle ul ce îl formează pe Samuel.

-Nu mi-am cunoscut tatăl.Nu știu cine este .
Întreaga mea viata i-am avut alături pe fratele meu și mama.
Duceam o viață modestă și liniștită însă influențele rele de prin cartiere de care se tot vorbește sunt pe cât posibil de adevărate.

Nicholas era în al doilea an la liceu atunci când s-a integrat intr-un grup din acest cartier ce nu avea activități prea legale dacă înțelegi ce vreau să spun.

Totul a început de la un furt inofensiv a unor bomboane din magazinul din cartier.
Bomboane pe care oricum le primeai în schimbul măruțisului pe care trebuia să-l primești rest.

Dar lucrurile nu au rămas așa, s-a ajuns la vandalizare, bătăi, fumat excesiv, alcool și cele ce l-au răpus pe fratele meu, drogurile.

Înghit ușor în sec și realizez pentru a nu știu câta oara ce stil de viata diferit am dus.

-Nu trecea o noapte fără ca lacrimile mamei sa ude perna.

Când era în ultimul an de liceu, am început să-i îngrijesc rănile în locul mamei mele.

Speram că nu o să le observa.

Că nu o sa aibă din nou un motiv pentru care privirea să îi fie încărcată de durere.

Dar ce nu observasem eu mult timp a fost că mama mereu l-a preferat pe el.

Un surâs trist ii scapă printre buze.

-Nicholas avea probleme mari în acest oraș pe care le putea plăti și cu prețul vieții dacă nu pleca iar mama a fugit după el lasandu-ma în urma.

Fără nicio remușcare, justificandu-si alegerea prin simplul fapt că Nicholas are nevoie de ea.

Nicholas era idolul meu când eram mic, îmi iubeam fratele nespus de mult și de fiecare data îl credeam când îmi promitea cu ochii injectați ca e ultima oară când o face.

Sufletul mi se strânge intr-un mod dureros atunci când zăresc lacrima ce i se prelinge pe obraz.

Nu schițează niciun gest așa că aleg eu să preiau initiativa aplecându-mă spre el.

I-o șterg delicat de pe obraz cu buricele degetului iar el își rotește chipul spre mine.

Ne unim frunțile și fără să vreau, ochii îmi sunt inundați de lacrimi.

Plângem în tăcere.

Samuel își plânge copilăria iar eu plâng ca să eliberez întreaga durere pe care o simt pentru el.

Întreaga sa armură s-a fisurat în doar câteva minute în care și-a povestit pe scurt copilăria.

Nu a avut parte de o figura paterna iar atunci când a ales să o reprezinte fratele său, acesta se autodistrugea.

O mamă ce incerca să-si recupereze fiul fără sa-si dea seama că defapt îl pierde pe celalalt.

Ii cuprind chipul în palma și-mi lipesc buzele delicat de ale lui, încercând să preiau întreaga durere pe care o simte.

Samuel imi răspunde rapid la sărut, adancindu-l și-l las să-si reverse durerea în mine .

Ma îndeamnă să mă întind pe canapea înainte de a se pozitiona deasupra mea, dominandu-mă.

Își pierde degetele prin părul meu și își împinge ușor pelvisul in bazinul meu .

O mână de a sa își croiește drum spre sânul meu stâng, cuprizandu-l iar eu scancesc de plăcere .

Lacrimile ni se usucă pe obraji iar întreaga durere este ascunsa în spatele ploapelor închise.

Erectia sa devine din ce în ce mai tare astfel imi strecor o mână printre trupurile noastre, cuprizand-o în palmă și strangand-o ușor.

Samuel scapă un geamăt de plăcere in timp ce buzele sale lasă săruturi umede pe pielea sensibila a gâtului meu .

Continuam sa ne frecam unul de altul, îmbrăcați complet și atingandu-ne de parca viețile noastre ar depinde de asta .

Buzele noastre se zdrobesc de nenumărate ori.

Atunci când câteva lacrimi își fac apariția pe obrajii mei palizi, Samuel imi strânge trupul și sărută fiecare lacrimă, făcând-o să dispară.

Mi-as dori sa mă strecor în interiorul său și sa mă pierd acolo.

Degetele mele se pierd printre firele sale de păr, trăgându-l ușor în timp ce el continua să-mi dezmierde trupul.

Materialul pantalonilor săi ajunge sa mi se lipească de coapse iar sfarcurile impung cu nerușinare materialul subțire al sutienului cât și al tricoului.

La vederea acestora, Samuel imi cuprinde un sân în palma sa și își trece buzele deasupra mugurelui roz.

Îl suge prin materiale, umezindu-le puțin.

Mâinile mele își croiesc drum pe sub tricoul său, adancindu-mi unghiile în spatele lui atunci când își împinge pelvisul cu putere.

Scap un geamăt de plăcere și-mi arcuiesc  spatele .

Atunci când Samuel se ridica de pe mine, întreaga căldura și atmosfera excitantă se evapora lent .

Samuel respira greoi, clipind în același timp des pentru a își putea reveni.

Chiar dacă nu a fost un act propriu zis , s-a simțit mult mai intim deoarece am împărtășit aceeași durere .

Am găsit unul în altul refugiul mult dorit .

Ma ridic buimacă în șezut fiind încă amețita din cauza parfumului său ce m-a îmbrăcat.

-Imi pare rău.

Îl aud murmurând.

-Nu ai de ce să-ți pară.

-Nu vreau să crezi ca te-am folosit pentru a îmi uita problemele.

-Este în regula Samuel.Uneori chiar avem nevoie de un refugiu.

Ma ridic în picioare, indreptandu-ma spre bucătărie.

-Iar acest refugiu de cele mai multe ori se găsește intr-o persoană.

Ii spun din  mers, arucandu-i o singura privire peste umăr.