Artemis

capitolul 52

Ar fi trebuit să-mi ascult instinctul.

Ar fi trebuit să-i cuprind din nou palma lui Samuel, să ne impleticim degetele și să părăsim casa.

Să lăsăm toate aceste persoane în urmă și să pășim împreună spre un nou început.

Îmi este tare teamă ca acesta ar putea să ne fie furat .

Furat de toate persoanele ce stau la pândă să-ți curme și ultimul gram de fericire .

Să năruie orice speranță sau plan de viitor .

Am ajuns în urmă cu o oră și deja starea mea se înrăutățește .

Samuel s-a retras să discute cu Kai și Patrick iar eu am avut sarcina să o supraveghez pe Lu.

O sarcina ce din exterior pare simplă dar pentru mine s-a dovedit a fi dificilă.

Nu puteam să-mi păstrez privirea asupra ei constant deoarece ura pe care am inhibat-o atâta timp s-ar fi revărsat la suprafață.

Aș vrea să-i arăt cât de mult m-a putut afecta această trădare venită din partea ei.

Cu toate acestea am rămas pe loc.

Scopul meu actual este de a mă vindeca și de a lăsa trecutul în urmă.

Am profitat de momentul în care a ieșit afara pentru a o urma.

Aerul curat a fost o încântare pentru mine putând în sfârșit să-mi relaxez mușchii.

Însă atunci când mi-am redeschid ochii am observat că Lu dispăruse din peisaj.

Cu siguranță nu a pătruns înapoi în casă deoarece sunetul provocat de tocurile ei mi-ar fi atras atenția.

Scanez cu o privire fugitivă adolescenții ce discută sau fumează câte o țigară.

Iar apoi imi atrage atenția o siluetă ce se îndreaptă spre ponton.

Arunc o singură privire în casă iar atunci când nu-i zăresc pe băieți, mă grăbesc să o prind din umbră.

Blestem în gând tocurile ce mă împiedică să mă deplasez cu mai multă rapiditate iar atunci când am vrut să mă lepăd de ele am observat o a doua persoană ce se afla deja pe ponton.

Am abandonat ideea și am continuat să înaintez dar de această dată cu mai multă prudență.

În scurt timp, am putut să-i disting din nou rochia cât și părul lui Lu, aceasta aflandu-se de aceasta dată cu spatele .

Iar bărbatul spre care și-a înălțat bărbia este mult mai înalt decât ea și are o atitudine impunătoare .

Cu mâinile îngropate în blugii pe care-i poartă, o privește sfidător pe Lu.

Forma chipului său este una ascuțită iar barba nerasă de câteva zile ii oferă un aer matur .

Își dezvăluie o mână dorind să o atingă pe Lu pe brat însă aceasta i-o îndepărtează.

-Ce este ?

Un fior îmi străbate șira spinării atunci când ii aud glasul.

Un glas impunător, ușor răgușit dar și viclean ce cu siguranță nu prevestește nimic bun.

-Nu mă atinge !

Se răstește Lu.

Bărbatul își arcuieste o sprânceană.

Lu își ridica mâna la nivelul chipului său , arătându-i ecranul telefonului.

De la această distanță nu pot descifra ceea ce îi arată aflându-se încă cu spatele la mine și nu sunt sigură dacă ar trebui să intervin.