Artemis

capitolul 31

-Nu vreau să discut cu tine tată!

Ii repet pentru a nu știu câta oara în timp ce-mi arunc rucsacul pe umăr, pregătită pentru o noua zi.

-Artemis!

Tuna cuvântul iar eu îmi strâng ploapele cu putere, încercând să-mi canalizeze furia .

Ma rotesc pe călcâie fix în momentul în care îmi cuprinde bărbia intr-un mod agresiv, făcându-mă să scâncesc .

-Ce a fost a trecut însă eu tot rămân tatăl tău.Nu-ti cer să mă iubești sau să mă venerezi dar vreau să-mi arăti respectul pe care-l merit.
Ne-am înțeles?

Mârâie cuvintele iar eu mă smucesc din stransoarea sa, câteva fire de păr incețoșându-mi privirea pentru câteva secunde.

Ii mai arunc o singură privire încărcată cu ură înainte de a părăsi intr-un mod fulgerător casa.

Am refuzat să fiu însoțită la liceu și fiind o dimineață răcoroasă am decis să mă opresc la o cafenea, cu gândul să-mi cumpăr un capuccino sau orice ar putea să-mi ofere un strop de energie.

Plecarea mea fulgerătoare a fost una matinală, nici măcar soarele nu s-a obosit încă să-și facă apariția.

Răcoarea dimineții imi pătrunde în trup, reușind să mă facă să măresc pasul spre cafeneaua la care doresc sa ajung.

Atunci când pătrund în cafenea, căldura imi învăluie trupul și instantaneu mă relaxez.

Melodia ce rulează are scopul de a oferi o stare de bine însă eu sunt prea concentrata în a obține cafeaua după care tânjesc .

Bărbatul ce mă întâmpina cu un zâmbet larg pe chip tocmai se pregătea se prepare o cafea pentru o altă persoană .

-Cu ce te servesc dulceață?

Mă întreabă voios iar un junghi mă lovește facandu-ma sa ma simt vinovată.

Nu vreau să-i stric buna dispoziție astfel mă forțez sa-i ofer un zâmbet la rândul meu .

Privirea mi se îndreaptă spre meniul ce este așezat pe perete iar după ce-mi ingustez ușor ochii decid să-mi iau un capuccino.

-Aici dorești sa il servești?

Arunc o scurta privite ecranului telefonului înainte de a încuviința ușor .

-Te poți așeza unde dorești.Nu-ti face griji, am să ti-o aduc eu.

-Mulțumesc!

Ii spun recunoscătoare înainte de a mă indepărta.

Aleg o masă ce este situata chiar lângă  fereastra, aruncându-mi rucsacul lângă mine.

Cred că experimentez arta de a trăi, murind.

E atunci când respiri dar fiecare părticică din tine doare.

Strângi din dinți iar ceilalți te numesc puternica

Ei cred că asta te fac fericita însă tot ceea ce simți este un mare nod în gât pe care-l înghiți în greață și zâmbești.

Continui să arati atât de vie când de fapt este atât de moarta.

Sunt smulsa din gândurile mele de bărbatul ce-mi așeza cafeaua delicat pe masă oferindu-mi încă un zâmbet.

-Te simți bine ?

Mă întreabă iar eu incuviintez ușor.

Se îndepărtează iar eu privesc cana incarcata ochi cu capuccino, deasupra lui planand un frumos desen.

Îmi pare rău că trebuie să-l stric dar nevoia mea de cofeina urlă prin toții porii astfel iau o inghititură serioasa și gem satisfăcută atunci când constat cât este de bună.

Picături reci încep să se lovească de fereastra iar eu înjur ușor în bărbie recunoscând ca o ploaie este ultimul lucru de care am nevoie.

Chiar dacă as putea sa-mi petrec întreaga zi privind-o în timp ce as bea cafea, din păcate trebuie sa ajungi la ore .

Astfel după ce-mi termin cafeaua constant că este timpul să mă urnesc din loc cu o strângere de inimă deoarece ploaia nu se arata prea induplecăroare .

Când dau să mă ridic, ușa cafenelei se deschide brusc iar eu îmi măresc ochii atunci când îl zăresc pe Samuel ud pana la piele, rasufland greoi și cu maxilarul incleștat.

Arata furios iar aceasta furie se îndreaptă în acest moment spre mine .

-Ce naiba e inregula cu tine și pentru ce mai deții un telefon dacă nu-l folosești?

Tună cuvintele .

-Nu am avut starea necesara să vorbesc cu cineva Samuel

Însă cu el as fi avut cu siguranță dacă n-aș fi șters orice notificare fără să verific de cine am fost aplecata.

Și azi dimineață am ignorat vreo doua apeluri, telefonul meu rămânând de aseară pe silențios.

M-aș fi așteptat la orice altcineva în afară de Samuel .

Acesta când îmi întâlnește durerea din privire expira ușor în încercarea de a se calma.

-Să mergem la cursuri.

Ma îndeamnă acesta iar eu încuviintez ispășită.

Îmi culeg rucsacul și părăsim cafeneaua, imediat fiind asaltati de picăturile reci ale ploii.

Cu toate acestea nu fug să mă adăpostesc sau să-mi acopăr capul.

Ci din contra, pașii îmi sunt lenti, lăsându-mă prada ploii .

Nu reușim sa înaintăm mult deoarece mă trezesc cu spatele lipit de un zid rece.

Samuel imi strivește trupul cu al sau iar căldura pe care o poate emana chiar în plina ploaie este delicioasa.

Îmi cuprinde chipul în palme și își zdrobește buzele de ale mele într-un sărut ce este menit să-mi fure și ultimele minți rămase .

Limba sa își croiește drum în lăcașul meu și scap un suspin de placere simtindu-i textura buzelor .

Ma agat de el de parca ar fi singura mea șansa la viata și ma ofer cu totul acestui sărut.

Nu contează ca ploaia a reușit să ne facă hainele sa para al doilea strat de piele de pe noi deoarece buzele noastre se frământă pofticioase.

Atunci când rupe sărutul îl privesc buimacă, cu ploapele grele.

-Sa nu mai faci asta vreodată!Mi-am făcut griji.

Ma dojeneste acesta.

-Nu e cea mai grozavă perioada a mea Samuel.Viața mea nu ar fi putut lua o întorsătură mai urâtă decât aceasta .

Oftez înfrântă .

-Mă simt atât de obosita psihic încât consider ca sunt la un pas să-mi pierd mințile!La propriu!

Samuel imi cuprinde chipul în palmele sale.

-Nu spune asta!N-am sa permit sa se întâmple una ca asta !

-Nu Samuel!Nu o face și tu!

Îl rog, glasul sunandu-mi de a dreptul jalnic iar picăturile ce își fac apariția se pierd printre picăturile ploii.

-Ce sa nu fac și eu?

-Nu mă minți!

Ii cer .

-Nu o fac!

Ma asigura înainte de a își zdrobi din nou buzele de ale mele.

Își împinge pelvisul in bazinul meu iar sfarcurile mele reacționează la aceasta mișcare, intărindu-se ca la comanda.

Câteva claxoane și fluierături se aud din partea trecătorilor însă noi ii ignoram bucurându-ne de moment.

Și pentru o clipă las în urma cele spuse de Renata, dezvăluirea din partea mătușii mele și brutalitatea tatălui.

În acest moment doar el exista.