Artemis

capitolul 51

-Am o presimțire proastă legată de petrecerea de diseară.

Ii mărturisesc lui Samuel în timp ce privirea îmi călătorește de a lungul lacului .

Degetele sale se împletesc cu ale mele facandu-mă să-mi redirectionez atenția asupra lui .

-O să fie totul bine .

Încearcă acesta să mă asigure .

-Nu ar fi trebuit să fim de acord cu așa ceva .

Continui însă Samuel clatină în mod negativ din cap.

-Ești mult prea încordată și gânditoare!

Îmi atrage atenția iar apoi mă trage spre barca cu motor  ce este așezată lângă ponton.

-Ce faci ?

Îl întreb amuzată.

-Mergem să facem o plimbare .

Îmi spune in timp ce sare în interiorul bărcii .

-Dar este a ta ?

Continui să-l întreb însă acesta neagă vehement din cap.

-O inapoiem stai liniștită!

-Măcar știi să o conduci?

Îl întreb  cu un zâmbet larg pe chip.

-Asta da.

Iar apoi își ocupă locul urmând să mânuiască barca departe de mal.

Aleg să-mi închid ploapele și să mă bucur de adierea ce-mi lovește chipul.

După ce Samuel oprește barca sare în picioare și incepe să se dezbrace de articolele vestimentare.

-Ce faci ?

Îl întreb incruntată.

-Doar n-am venit pana aici fără să facem o baie !

Rostește de parcă ar fi cel mai relevant lucru .

Ii urmez exemplul nedorind să-i stric entuziasmul.

După ce rămânem amândoi doar în lenjerie ne aruncam în apa cristalină.

Pentru câteva secunde rămân scufundata, lăsând apa să mă captureze ca intr-o îmbrățișare.

Atunci când ies la suprafață, Samuel deja se apropia de mine.

Îmi trec picioarele pe după trunchiul său și-mi așez palmele pe umerii săi.

Acesta îmi aseaza grijuliu o șuviță de păr după ureche .

-Dacă am să răcesc o să fie doar din vina ta !

Îl atenționez.

-De parcă ar fi prima oară!

Rostește iar apoi mă dezlipesc de el dorind să mai înot puțin.

Atunci când bratele îmi obosesc aleg să reurc în barca.

Samuel imi urmează exemplul iar apoi mă lipsesc de acesta .

-Este atat de rece apa!

Mă plâng însă simt cum în următorul moment cum pieptul lui Samuel se mărește.

Râdea de mine.

-Vino aici!

Iar apoi mă lipsește și mai mult de acesta, cuprizându-mă intr-o îmbrățișare.

Noi am ajuns să reprezentăm iubirea printr-un haos atât de frumos.

Mă îndepărtez lent de acesta însă privirea îmi coboară fără sa vreau asupra buzelor sale.