Artemis

capitolul 21

Mă privesc în oglinda și scap un oftat ușor.

Analizez rochia neagră ce-mi ajunge până la jumătatea coapselor ce mi se strânge cu un șnur ce o încadrează fix pe centru.

Un decolteu în forma de inimă, lăsându-mi umerii goi iar mânecile lungi sunt ușor bufante .

In picioare am optat pentru o pereche de cizme ce-mi imbraca inclusiv genunchii .

Părul mi se revarsă pe umeri precum o cascada, fiind de aceasta data buclat .

Îmi trec delicat degetele prin breton, dorind să-l aranjez puțin .

În aceste zile l-am vizitat pe Patrix ce se recuperează intr-un ritm iute spre fericirea tuturor.

Într-o săptămână maxim o sa fie externat .

Iar în aceste două zile nu am mai schimbat niciun cuvânt cu Samuel.

Am încercat să nu mă intersectez cu el atunci când eram in vizită la Patrix .

Un junghi îmi străpunge sufletul când realizez că nici el nu s-a obosit să mă caute .

Însă este un lucru atât de greșit.

Ar trebui să fiu indiferentă față de persoana lui .

Pierdută printre propriile gânduri îmi părăsesc dormitorul și străbat scările pierdându-ma prin mulțimea deja formată.

Împart zambete politicoase și răspund la fiecare urare în parte .

Însă acesta pierde la vederea alor mei discutând cu câțiva invitați.

Tata îmi face semn sa mă apropii astfel îmi silesc picioarele să se indrepte în direcția acestora .

Își trece bratul pe după umerii mei strangandu-mă ca intr-o îmbrățișare, urmând să-mi aplice un sărut pe obraz.

-Uitați-o și pe sarbătorita noastră!

Rostește iar eu mă străduiesc să schitez un zâmbet.

Nu îi pot suporta atingerea.

Vreau să mă îndepărtez de el.

Iar spre surprinderea mea îl zăresc pe Achim cum se apropia de noi .

-Mă scuzați că vă întrerup însă am venit pentru sărbătorită.

Oferă un zâmbet politicos iar tatăl meu își retrage bratul din jurul meu, fiind o încuviințare mută.

Achim își întinde palma spre mine iar eu i-o cuprind, lăsăndu-l să ne poarte prin mulțime.

-Mersi că m-ai salvat!

Ii adresez.

-Arătai de parcă aveai nevoie de ajutor.

Îmi oferă un zâmbet iar apoi mă cuprinde intr-o îmbrățișare strânsă, soptindu-mi o urare simpla de ziua mea.

Obrajii mi se înroșesc și aleg sa-l îmbrățișez la rândul meu decât sa-mi țin bratele amorțite pe lângă trup.

Următoarele doua ore le-am petrecut în compania lui Achim.

La un moment dat, aglomerația cât și volumul ridicat al muzicii m-au secat de energie astfel mă scuz față de Achim și aleg să mă retrag în dormitorul meu.

Sunt sigură că nimeni nu o sa-mi simtă lipsa.

Eram pregătită să scap o injurătură printre buze însă aceasta rămâne blocata la vederea persoanei ce încearcă să pătrundă în camera.