capitolul 53

1.7K 93 2
                                    

-Cum adică este mort ?

Întreb simțind cum rana de pe față îmi zvâcnește din cauza furiei.

Kai își trece o palmă peste chip, oftând frustrat .

-L-am ucis pe nemernic, ok? Și acum in scurt timp o să-și facă apariția autoritățile.

O aud pe Lu cum plânge silențios așezată pe vine.

-Nici să nu te aud Lu!Din cauza ta suntem în rahatul ăsta !

Mă răstesc la ea nervoasă și simt cum pentru câteva secunde îmi pierd echilibrul însă Samuel isi trece bratul pe după talia mea.

-Nu am vrut asta!Nu am crezut că o să se ajungă la asta !

Rostește aproape disperată.

Îmi dau ochii peste cap .

-Tu oricum nu te gândești niciodată la consecințe, nu-i așa?Mereu trebuie să obții ceea ce dorești și când dorești !

Ii arunc cuvintele cu venin.

-Sugerez că ar fi mai bine să ne calmăm și să folosim timpul rămas pentru a găsi o soluție.

Intervine Patrick.

-Nu există nicio soluție pentru asta !Suntem în aceeași încăpere cu un cadavru și arma crimei aruncată la câțiva metrii distanță.

Răspunde Kai.

-Nu avem destul timp pentru a inscena totul să pară că totul a fost o sinucidere .Iar de alt făptaș nici nu se pune problema.

-Am să-mi asum eu tot !Din cauza mea sunteți în asta !

Rostește brusc Lu, ridicandu-se în picioare .

-Acum te-ai găsit să o faci pe salvatoarea?

O întreb însă Patrick îmi rostește numele amenințător astfel aleg să tac.

-Singura soluție este să scăpăm de cadavru.

Rostește Samuel.

Îmi redirectionez atenția asupra lui.

-Și cum am face asta ?

-Trebuie să acoperim cu ceva greu și să-l aruncăm în lac.Astfel cadavru nu va ieși la suprafață și alături de el o să fie și arma crimei dar imediat după ce ștergem amprentele după ea.

-Avem timp?

-Dacă începem în acest moment s-ar putea .

Scanez încăperea iar privirea îmi poposește asupra unui set de discuri din fier cu dublă prindere.

-Dacă le-am folosi pe acelea ?

Rostesc iar restul persoanelor din încăpere își redirecționează atenția asupra lor.

-Cred că ar funcționa!

Spune Samuel .

Schimbam câteva priviri intre noi, o liniște apăsătoare lasandu-se în încăpere.

-Eu și Samuel ne ocupăm de cadavru iar voi de arma crimei cât și de încăpere. Nu trebuie să lăsăm nicio urmă.

-Degeaba o să facem toate acestea dacă o să ne dăm de gol când o să fim interogați!O să caute făptașul și când o să observe că nu este de găsit o să intre la bănuieli!

Fiind conștientă de gravitatea situației simt cum rana îmi sapă mai mult în carne prelungind agonia.

-Dăm vina unul pe altul!Asta este soluția!Oferiți piste false!

ArtemisUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum