Artemis

capitolul 24

Chiar nu știu cum să diger ceea ce s-a întâmplat între mine și Samuel de ziua mea.

Da, aranjamentul nu s-a anulat însă comportamentul său foarte spontan reușește doar să mă pună pe gânduri.

Însă atunci când îmi oferă un zâmbet și se apropie de mine, realizez că totul este din nou în regula între noi .

-Patrix o sa fie externat azi!

Mă anunță iar un zâmbet mi se arcuieste pe chip.

-Este grozav!

Ii mărturisesc în timp ce-mi aranjez mai bine rucsacul pe umăr.

Observ cum privirea i se schimba și-mi dau seama că urmează un subiect serios.

-Nu aici!

I-o iau înainte.

Ne aflăm în curtea liceului, înaintea începerii programului.

De aceea o mulțume de elevi trec pe lângă noi și pot surprinde fragmente din conversația noastră.

Iar de la ultima confruntare cu foștii mei prieteni, am devenit mult mai vigilentă .

Samuel incuviintează.

Ne îndreptăm împreună spre intrarea în instituție ignorand privirile ce ni se oferă .

Câteva fete încearcă sa-l oprească pe Samuel, ca să schimbe câteva cuvinte și brusc, în interiorul meu își face apariția un sentiment deranjant .

Dintr-o dată, nu mai sunt deranjate de faptul că este un bursier ?

Nu-si mai doresc parteneri de același nivel social?

Dar nici partenerul meu nu e.

Conștiința mea mereu o sa se afle pitită într-un colț intunecat, pregătită să-mi ofere durul adevăr de câte ori este necesar.

Eu cu Samuel nu formăm un cuplu deoarece nici unul dintre noi nu-și dorește relație.

Nu am nimic în comun cu fetele ce îi fac în acest moment ochi dulci.

-S-a întâmplat ceva?

Glasul său mă smulge din propriile gânduri.

-Nu, nu-ti face griji.De ce întrebi?

-Pentru că ai devenit brusc foarte serioasa.

Îmi adresează în timp ce pătrundem în sala de clasă.

-Nu, doar ca n-am starea necesara în aceasta zi de cursuri.

Îmi oferă un zâmbet.

-Știu mult prea bine cum este.

Iar conversația noastră se încheie deoarece colegii noștrii își fac apariția în sală .

Prima oră a trecut foarte greu, limbile ceasului parca nedorind să-și schimbe poziția.

Atunci când s-a anunțat pauza, Samuel s-a ridicat și mi-a făcut un semn subtil din cap să-l urmez.

Holul a început să fie împânzit de elevi însă n-am timp de reacție atunci când sunt trasă într-o încăpere îngustă și intunecată.

Îmi dau seama rapid că ne aflăm în debara.

-Ce naiba Samuel?

Îl întreb în timp ce mă agat de el pentru stabilitate .

Mișcarea sa a fost atât de rapidă încât mi-am pierdut echilibrul pentru câteva secunde .

-M-am gândit să-ți ofer un loc unde am putea purta o discuție după bunul tău plac.