Artemis

capitolul 6

Pe durata întregului program i-am evitat pe cât posibil pe cei din grupul meu.

Nu doream să fiu prinsa în mijlocul dramei ce îi are drept protagoniști pe Kai și Lu.

Cel care mi-a ținut companie a fost chiar Patrix, ce a reușit să-mi ridice moralul.

Însă în aceste pauze, Samuel nu și-a făcut apariția, intrebându-mă dacă mă evită intenționat.

Asa că după ce mi-am cules curajul necar, în timp ce stăteam pe scări împreună cu Patrix, îl intreb, fortându-l să-si abandoneze propria glumă.

-Samuel nu mă prea agrează, nu-i așa?

Îl întreb în timp ce îmi ridic privirea spre el.

Patrix își flutura mâna în aer, dezinteresat.

-Nu trebuie să o iei personal.Samuel nu agreează majoritatea populației.

Scap un chicot slab.

-În plus, el nici nu își dorea să fie aici.
Ar fi fost dispus sa renunțe la bursă și sa rămână la vechea noastră școală .

-Serios ?

Îl întreb surprinsa.

Patrix incuviințează.

-A acceptat în urma insistențelor venite din partea mamei lui însă este evident Artemis că noi nu facem parte din acest peisaj.

Rostește în timp ce își arunca umerii în aer, abordând o atitudine dezinteresată.

-Nu este atât de minunat să știi .

-Ce anume?

Mă întreabă.

-Peisajul la care ai făcut mai devreme referire.
Eu personal am ajuns să îl urăsc .

-Din cauza fostului și a acelei tipe?

-Sunt și ei un factor însă nu este singurul.

În aria mea vizuala își face apariția Samuel.

Buzele mi se intredeschid ușor iar privirea mea ii scanează întreg trupul, poposind apoi asupra chipului.

Îl salută pe Patrix cu o înclinare scurta a capului iar apoi pătrunde în clasă.

-Cred că el este motivul pentru care ți-ar fi făcut plăcere să faci parte din lumea noastră.

Rostește Patrix în timp ce se ridica de pe scări.

Ochii mi se măresc de surprindere iar atunci când il privesc, Patrix doar îmi oferă un zâmbet înainte de a îl urma pe Samuel.

Tresar ușor la auzul soneriei ce anunță încheierea pauzei.

Îmi trec degetele prin păr și oftez frustrata.

Trebuie să-mi hrănesc într-un mod încă necunoscut curiozitatea ce a luat naștere legată de acest băiat.

La sfârșitul orelor i-am refuzat oferta lui Roger de a veni după mine, anunțându-l că am să mă întorc pe jos.

Însă în timp ce mergeam, mi-am dat seama că încă nu-mi doresc să ajung acasă.

Privirea îmi fuge spre strada unde l-am zărit pe Samuel împreună cu fratele lui.

Fără a sta pe gânduri, tranversez șoseaua .

Chiar îmi doresc să aflu cum este această viață de cartier și dispun de tot timpul necesar.

Îmi prind părul într-o coada de cal cu elasticul pe care l-am purtat la încheietură întreaga zi, rămânând liber doar bretonul.

Incep să parcurg strada ce este la aceasta oră pustie.