Artemis

capitolul 54

-Poliția nu dorește adevărul!

Ii atrag atenția lui Lu în timp ce părăsim camera.

-Doresc doar să găsească un vinovat pe care  să-l închidă.

Continui în timp ce ofer câte un zâmbet persoanelor ce ne abordează.

-Cu toții am suferit destul!Au fost distruse destule vieți.

Intr-un moment neașteptat mă rotesc în direcția ei.

Se oprește în loc și tresare speriată.

-Și nu cred că poți trăi pe conștiință cu faptul că ar fi închis Kai din cauza greșelii tale.

Maxilarul începe să-i tremure ușor iar ochii i se umezesc.

-Nu este timpul să plângi!Păstrează-te pentru autorități!

În următorul moment se deschide și ușa camerei unde au intrat cu puțin timp înainte băieții.

-Ați scăpat de haine ?

Îl întreb pe Samuel.

Acesta îmi confirmă cu o mișcare scurtă a capului.

-Bun.Nu uitați, oferim piste false!

Iar apoi coboram toți scările însă impietrim pe acestea atunci când observăm polițiștii cum sunt situați în pragul ușii de la intrare.

Culoarea girofarelor pătrunde prin aceștia în casă.

Muzica este închisă iar petrecăreții schimbă între ei priviri confuze.

Simt cum sentimentul de agitație îmi cuprinde întreg trupul însă degetele lui Samuel încep să-mi mângâie interiorul palmei.

Îmi ridic privirea asupra lui și îi ofer un zâmbet.

Unul dintre polițiști își ridică privirea asupra noastră și ne studiază atent .

-Ludovica Nasti?

Întreabă și nu-mi scapă neobservată tresărirea pe care o are Lu.

-Eu sunt!

Răspunde cu vocea tremurândă.

-Ați sunat la autorități pentru Mitchell .Știți cumva unde este?

Tot ceea ce face Lu este să nege printr-o mișcare scurtă a capului.

Polițistul incuviintează ca apoi să aibă un schimb de replici cu colegul său.

Imediat după aceea eliberează intrarea pe care pătrund mai mulți reprezentați ai poliției.

Coborâm scările și ne așezăm cu toții intr-un colț așteptând următoarea mișcare din partea lor.

Unul dintre ei parcurge rapid scările urcând la etaj .

Lu și cu mine facem un scurt schimb de priviri, asigurând-o că totul o să fie bine.

Hainele sunt dispărute.

Minutele s-au scurs cu greutate, tensiunea devenind palpabilă.

Viața mea în ultimele luni a reprezentat o succesiune de lupte pe care a trebuit să le dau pentru a ajunge "acasă".

Viața înseamă război.

E un război de gânduri, cuvinte, sentimente sau gesturi.

"Acasă " reprezinta calitățile pe care le dezvoltăm pe măsură ce trecem peste provocările vieții, de luptele din care ieșim învingători sau nu, dar și defectele pe care alegem să le păstrăm.