Artemis

capitolul 27

-Deci? Ce părere ai de ele?

Îl întreb în timp ce așez farfuria pe mica măsută .

Îl privesc pe Samuel cum ia ultima inghititura de paste iar apoi imi imita gestul.

-Geniale!Nu credeam că știi sa gătești asa de bine .

Îmi arcuiesc o sprânceană.

-De ce ?Pentru că duc o viata minunata în care eu nu o să trebuiască să depun nici un pic de efort ?

Îl întreb în timp ce mă aplec spre el, lovindu-mi umărul de al său.

Samuel chicoteste .

-Nu!Nici vorbă!

Cu zâmbetul încă pe chip, îl îndemn din priviri să-mi spună adevărul.

-Bine, poate ai putina dreptate .

Îmi recunoaște iar eu incep să râd.

După puțin timp mă decid să merg acasă, lăsându-l pe Samuel să-si așeze gândurile în ordine .

Curiozitatea mă macină puțin în legătură cu discuția pe care a avut-o în privat cu Patrix da-mi repet de câte ori este nevoie că nu mă privește.

Incep sa mă simt mult prea implicata în viețile acestor băieți și ar trebui să conștientizez că unele lucruri mă depășesc semnificativ.

Restul zilei mi-am petrecut-o în camera mea, nedorind să schimb vreo vorbă cu ai mei .

Starea mea de spirit este foarte bună de când am plecat de la Samuel și doresc sa o mențin asa pana la sfârșitul zilei.

A doua zi însă, ușor obosita și cu un pahar de carton plin cu o cafea fierbinte, îl caut pe Samuel cu privirea in curtea liceului însă nici urmă de el.

Atunci când îl zăresc pe Patrix mă indrept intr-un suflet spre el însă starea de neliniște se accentuează atunci când ii observ buza de jos spartă.

Îmi așez intr-un mod delicat degetele pe maxilarul lui și îl privesc îngrijorată  .

Surprinzător nu se retrage ba chiar se bucura de atingerea mea, oftând ușor.

-Ce s-a întâmplat Patrik?

-Probleme în cartier Artemis.Nu-ți face griji .

-Aveți probleme în cartier?

Îl întreb preocupată.

-Intr-un fel.

Îmi spune iar apoi își aseaza mai bine șapca pe cap cât să-i camufleze jumătate din chip.

Mă uit peste umărul său în speranța că am sa-l zăresc și pe Samuel însă nicio urmă .

-Samuel s-ar putea să întârzie.

Îmi spune Patrix înainte de a o lua din loc .

Privirea îmi mai poposește câteva secunde asupra porților liceului înainte de a îi imita gestul lui Patrix.

După primele doua ore, în pauza în care majoritatea colegilor s-au grăbit spre ieșire, printre ei își face loc chiar Samuel.

La fel ca și Patrix poarta o șapca neagră iar uniforma este ușor șifonate pe el de parca ar fi fost un adevărat chin să o îmbrace.

Se apropie de banca sa cu capul plecat iar atunci când observ că majoritatea colegilor au părăsit sala de curs mă ridic și ma apropii de el.

-Nu trebuie să-mi spui nimic.