Artemis

capitolul 19

Îl privesc pe Patrix cum se foieste ușor de pe scaunul ce l-am tras la marginea patului său.

Atunci când își rotește lent chipul spre direcția mea, ii ofer un zâmbet strâmb.

-Cum ai dormit ?

Îl întreb vizibil preocupată .

Acesta scapă un oftat prelung înainte de a îmi răspunde.

-M-am odihnit deci mă pot declara mulțumit.

Îmi zâmbește iar apoi își plimba privirea prin salon.

-Dar Samuel unde este?

Mă întrebă preocupat.

Isi arcuieste o sprânceană curios, sesizând că ceva nu este în regula din simplul fapt că întârzii cu răspunsul.

-A trebuit să se ducă acasă dar nu-ti face griji Patrix!O să revină!

Încerc să-l liniștesc însă din păcate Patrix nu dorește să abandoneze subiectul.

-Știu că nu este totul ok Artemis.Nu mai incerca să-mi ascunzi asta !

Ma dojeneste acesta .

-Sper că nu te învinovățești pentru ceea ce am pățit.

Din nou, o liniște apăsătoare se așterne între noi .

Îmi aplec ușor capul, preferând să privesc așternuturile albe în timp ce îi răspund.

-Ai fi fost bine dacă nu m-ai fi cunoscut Patrix.

Rostesc ușor.

-Nu Artemis !Nu începe cu așa ceva!

-Răul este deja făcut Patrix!Samuel m-a găsit răspunzătoare pentru tot ceea ce s-a întâmplat !

Ridic ușor tonul clipind mărunt în același timp încercând să îndepărtez lacrimile ce vor să-și facă apariția.

Îndepărtez scaunul de patul lui Patrix, zgomotul făcut de picioarele acestuia pe gresia rece umplând liniștea morbida a încăperii.

-Samuel uneori poate fi un mare dobitoc Artemis!Nu trebuie să-i acorzi atenție!

-Dar are dreptate Patrix!Când am plecat de la tine am mers să-i confrunt și am aflat că vor să se ocupe și de Samuel.

Îmi trec o mână prin păr vizibil nervoasă.

-Și dacă ei nu ar putea ajunge la Samuel, crede-mă că ar găsi alte mijloace de care nu sunt încântată.

-Artemis, am fost crescuți lângă astfel de lucruri.Nu ne sunt străine .

-De aceea ar trebui sa fiți liniștiți acum!Pentru că o meritați!

O lacrimă fierbinte mi se prelinge pe obraz însă o șterg ca și arsă.

Expir ușor încercând să-mi domolesc bătăile inimii.

-Patrix eu am să plec acum însă mai mult ca sigur o să-si facă apariția Samuel.
Ai nevoie să-ti aduc ceva înainte de plec?

Patrix oftează înfrânt dându-și seama că am schimbat intenționat subiectul .

-Nu, sunt bine.

Îmi răspunde iar încuviintez ușor indreptandu-mă spre ușă.

-Artemis!

Îmi rostește numele chiar când mă pregăteam să părăsesc salonul.
Ma rotesc cu trunchiul spre el, menținând ușa deschisă.