Artemis

capitolul 42

Picăturile de apă mi se preling pe trup în timp ce Achim se îngroapă în interiorul meu neobosit .

Spatele imi este sprijinit de peretele rece iar aburii  ce s-au răspândit în încăpere ascund lucrurile murdare ce au loc între noi.

Mă agat cu brațele de gâtul său și în următoarea secunda buzele sale le capturează pe ale mele .

Sărutul este unul carnal iar în timp ce buzele noastre se frământau, degetele sale se adâncesc în carnea feselor.

După ce rupe sărutul buzele sale coboară cu săruturi umede pe linia pulsului.

-Mi-am dorit asta din prima clipa în care te-am întâlnit.

Il aud murmurând în timp ce privirea sa coboară spre pieptul meu gol.

Scap un suspin de plăcere însă mai mult ca sigur este produs de substanța pe care am luat-o la petrecere și nu din cauza senzațiilor pe care mi le oferă Achim.

El pur și simplu nu trezește nimic în mine.

Mă lasă să mă scurg din bratele sale, picioarele atingandu-mi gresia însă sunt întoarsă brusc cu spatele.

Palmele mi le lipesc de perete iar Achim îmi aseaza grijuliu părul ud după umărul gol.

Ii simt penisul plimbandu-se pe fesele mele iar apoi mă pătrunde lent .

Îmi cuprind buza inferioara între dinți.

Măcar acum nu mai sunt nevoita să-l sărut .

Îmi lipesc fruntea de perete iar mâna lui Achim se pierde în părul meu pe care cu scurt timp în urma l-a aranjat.

Acum este înconjurat în jurul pumnului său, pentrandu-mă cu putere.

Un geamăt mi se prelinge printre buze.

Îmi intredeschid buzele ca să primesc picăturile de apă ce se scurg pe chipul meu .

Gemetele înfundate ale lui Achim îmi confirmă că este pe terminate .

Iar după ce o face îmi eliberează părul și își lasă palmele să alunece pe trupul meu până pe talie .

Mă întoarce din nou cu chipul spre el, lipindu-mi fruntea de a mea.

-Dacă dorești poți rămâne peste noapte la mine .

Ascult pentru câteva secunde sunetul produs de picăturile furioase de apă ce le lovesc de trupurile noastre cât și de podea.

-Nu, este în regulă.Merg acasă.

Efectul substanței s-ar fi scurs din trupul meu până la zărirea primelor raze de soare iar eu nu aș suporta să mă trezesc lângă el .

Incuviintează absent cu ploapele încă închise și dă să mă sature însă îmi rotesc discret chipul, ajungând să-mi sărute colțul buzelor .

Aleg să mă urnesc din loc și să-mi înfășor trupul într-un prosop vrând să mă pregătesc cât mai repede de plecare.

Liniștea din capul meu urlă .

Urlă atât de puternic încă o durere mută imi cuprinde capul făcându-mă să mă rog pentru a adormi.

Privesc tavanul simplu de mai bine de o oră însă somnul nu mă cuprinde.

Știu că în curând gândurile negre o sa revină, realitatea o să mă lovească din nou la fel de puternic asa că-mi doresc să am trupul amorțit.

Să nu știu de mine.

Chiar dacă și mâine am zi liberă as fi preferat să mă odihnesc .

Brusc, ecranul telefonului mi se luminează astfel mă ridic în șezut, pescuindu-l de pe noptieră.