Artemis

capitolul 55

Privim cu toții în tăcere în timp ce Lu intră în casă pentru a fi interogată.

-Și dacă o să cedeze?

Îl întreb aproape disperată pe Samuel.

Acesta își așează palmele pe umerii mei.

-N-o să o facă Artemis!Sunt prea multe vieți în joc !

-Asta este și problema !Presiunea asta îngrozitoare !

Aproape mă răstesc insă-mi aduc aminte că suntem înconjurați de polițiști ce așteaptă și cea mai nesemnificativă greșeală din partea noastră.

-O să fie totul bine băieți, ok?

Intervine Kai ce are bratele încrucișate la piept .

-Ai fost deja interogat ?

Îl întreb iar acesta îmi confirmă cu o simplă mișcare a capului.

-M-a întrebat de mirosul înțepător de clor .

Brusc, un sentiment de neliniște mă acaparează.

-Și ce i-ai spus?

Îl întreb, nerăbdarea citindu-mi-se cu ușurință în glas.

-Probabil s-au dus niște petrecăreți cu gândul să-și facă de cap și au vărsat chimicalele .

-Dar recipientele nu mai sunt acolo Kai!

Ii spun.

-Le-am dus pe toate la locul lor, pricepi ?

-Calmează-te Artemis !Am specificat înainte că nu am intrat in acea încăpere și ceea ce spun este o simplă presupunere.

-Nu înțeleg de ce nu am fost și eu întrebată de asta .

Le spun băieților gânditoare .

-Poate nu a dorit să te solicite prea mult având în vedere rănile pe care le ai.

Sugerează Kai.

-Nu ai fost de față Kai dar îți pot spune sigur că nu a dat doi bani pentru condiția în care mă aflu acum.

Îmi redirecționez atenția asupra lui Samuel.

-Dacă Lu o dă în bară nu vreau să te implici Samuel, înțelegi?

Ii mărturisesc iar acesta îmi oferă o incruntătură.

-La ce te referi ?

-Dacă lucrurile nu decurg asa cum ne-am dorit, tu nu ai fost implicat în toate acestea.

-De ce nu aș fi Artemis?

Mă întreabă iritat.

-Pentru că dintre toți, tu ai fi cel mai dezavantaj !Gândește Samuel!Chiar tu mi-ai spus-o!Această lume se învârte în jurul puterii banului!

Simt cum lacrimile mă înțeapă, dorind să-mi păteze obrajii.

-Și nu vreau să te pierd sau să suferi mai mult decât atât!Pentru că nu meriți!

Ii spun în timp ce îi ating obrazul.

Acesta își așează întreg obrazul în palma mea făcută căuș iar degetele sale imi mângâie antebrațul.

Și dacă-i aproape sfârșitul, dacă mâinile tale încă tremură, dacă glasul tău o să-mi mai șoptească și o să-mi mai cânte despre tine.

Dacă am să fiu trează și am să te strig imbătată în cerneala vărsată și astfel n-o să-mi mai citească diavolii din scripturi mincinoase, poate asa am sa fiu lăsată sa mă odihnesc .