Artemis

capitolul 8

Îmi eliberez părul precum tăciunele din ce a mai rămas din coadă .

Mi-l prind din nou intr-un coc dezordonat și mă îndrept spre baie cât timp Samuel se află în, bănuiesc eu, dormitorul său.

După ce îmi strecor trupul sub picăturile furioase de apă, îmi sprijin fruntea de peretele cabinei de duș.

Scap un oftat printre buze iar mintea mea încearcă deja să deslușească ce se află în spatele tonului rece cu care mi s-a adresat Samuel.

Oare regretă deja ?

Se întreabă de ce a făcut asta?

Se aștepta la cu totul altceva?

Aceste întrebări mi s-au lovit de peretii minții pe durata întregului duș.

După ce mi-am șters trupul de ultimele urme lăsate de atingerile lui, reimbrac uniforma .

Atunci când părăsesc baia, Samuel se afla pe canapea.

Când mă zărește, se ridica dând să-mi spună ceva însă se răzgândește.

Între noi se așterne o liniște stânjenitoare neștiind cum ar trebui sa ne comportăm .

-Ei bine, bănuiesc că ne vedem mâine la liceu .

Rostesc, punând capăt momentului jenant .

Samuel incuviinteaza iar eu îmi pescuiesc  rucsacul .

Mă încalț iar când îmi apăs palma pe clanță, sesizez că tremur ușor deoarece căldura emanata de trupul lui Samuel trezește niște reacții în mine complet străine .

Deschid ușa vrând să mă fac nevăzută cât mai rapid doar că glasul său reușește să mă oprească în loc.

Îi arunc o privire peste umăr așteptând să-mi spună ceea ce dorește.

Samuel stă sprijinit cu umărul de tocul ușii cu ușa aproape complet deschisă.

-Vreau să te duci direct acasă Artemis.Fără alte aventurări în acest cartier.
Îmi promiți?

-Iti promit.

Rostesc iar apoi imi reiau drumul , mascând la timp zâmbetul ce mi-a luat naștere pe chip.

Atunci când ajung acasă o zăresc pe mama în living.

-Pot să știu și eu unde ai fost până la această oră domnișoară?

Ma întreabă în timp ce se ridica de pe canapea.

-M-am plimbat .

Ii răspund sec dorind sa ajung cât mai repede în camera mea.

-Și nu te-ai gândit să anunți pe cineva ?

-Acum îți pasa de persoana mea sau cum?

O întreb în timp ce deja parcurg scările spre etaj.

O aud cum îmi striga numele însă o ignor, inchizand în urma mea ușa dormitorului.

În urma discuției ce a avut loc dimineața, mi-am dat seama că părerea mea pentru propria mama nu contează.

Mica lume pe care mi-a creat-o alături de Kai s-a prăbușit imediat după ce l-am surprins înșelându-mă.

Părinții noștrii sunt foarte apropiați, fiind și parteneri în afaceri astfel apropierea noastră a fost inevitabilă.

Doar că am crescut, ne-am maturizat și am realizat că această lume în care trăim nu se aseamănă cu cea văzută în filme.

Când eram mică consideram ca locuiam intr-un minunat castel iar Kai era prințul meu .