Artemis

capitolul 35

-Am vrut doar să discut cu tine .

Rostesc pe un ton moale, încercând să scap de sub privirea iscoditoare a lui Samuel.

-Și nu puteai să ai răbdare până mâine ?Ne-am fi intersectat la liceu .

-Știi și tu foarte bine că liceul nu este locul potrivit pentru a purta o conversatie atât de privată.

-Nu e mare lucru Artemis.E doar sex ceea ce face întreg liceul!

Îmi ridic fulgerător privirea spre el.

Are bratele incrușate la piept și sta sprijinit de blat.

Îl aud pe Patrix oftând .

-Vă las singuri.

Rostește iar apoi se rotește pe călcâie, părăsind bucătăria și inchizand ușa în urma sa.

În următorul moment țâșnesc în picioare revoltată.

-Nu mă privi în modul ăsta Artemis!Tu ai zis-o cu gura ta!

Continua pe tonul său calm ce a devenit în acest moment foarte enervant.

-Și regret ca am zis-o bine?

Răbufnesc, arucându-mi brațele în aer .

-Am venit să-mi cer scuze pentru că numai la prostiile pe care ți le-am spus m-am gândit.
Mă macină prin interior și simțeam că nu o să fiu împăcată pana nu am să vorbesc cu tine.

-Deci să înțeleg că doreai să-mi ceri scuze doar ca să te faci să te simți mai bine, nu că ți-ar părea rău cu adevărat.

Îmi trec mâna prin păr frustrata.

-Regret ceea ce ți-am zis la naiba și mai tare regret cum te-am făcut să te simți!

-Cred ca e timpul să încheiem subiectul aici Artemis și cel mai bine ar fi să nu mai vii în cartier .

Dă să plece însă mă reped asupra lui, încleștandu-mi degetele pe brațul său.

Se oprește în loc însă se incordeaza la simpla mea atingere, parcă intrand în defensivă.

-De ce te comporți așa Samuel cu mine ?

Intreb obosită

-Este ceea ce ți-ai dorit Artemis.

Îmi răspunde pe un ton platonic.

-Nu asta mi-am dorit !Eram frustrata și mi-am vărsat supărările și sentimentele negative pe tine!

-Nu poți arunca cu venin în persoanele ce îți ies în cale atunci când viata ta ia o întorsătură neașteptată.

-Stiu!Și regret atat de mult!

Disperarea mi se poate citi în glas reușind astfel să-l fac sa se privească.

Simt cum lacrimile imi înțeapă ochii însă nu renunț la contactul vizual.

-N-ar fi trebuit să vin.Imi pare rău.

Închei de aceasta dată eliberandu-l.

Este cel mai bun lucru să renunț, indiferent de ceea ce-mi dictează inima.

Însă sunt luata prin surprindere atunci când degetele sale imi cuprind incheietura, fortându-mă să mă rotesc cu chipul spre el .

Buzele sale cârnoase se presează pe fruntea mea, intr-un sărut tandru

-Dacă ți-aș spune toate secretele mele.Atunci, dacă ai știi totul despre mine, ai mai vrea sa rămâi?

Mă întreabă în timp ce are nasul scufundat in părul meu .