Artemis

capitolul 44

SAMUEL

Când eu te aveam în gând și-n inimă, secundă de secundă, tu nici nu mai știai că exist.

Încerc să mă concentrez la ceea ce rostește domnul  Angus.

Vreau să-i dovedesc că sunt capabil de responsabilitatea pe care mi-o încredințează

Vreau să-l fac mândru.

M-a ales pe mine din atâția elevi model considerând că am acel "ceva" pe care-l căuta.

În acest moment mi se oferă ocazia să părăsesc definitiv acel cartier și trecutul murdar.

Așa că-mi îngrop gândurile ce o au pe Artemis în prim-plan intr-un colț intunecat al minții.

Știam de la inceput că este o idee teribil de proastă.

Între noi doi nu ar fi putut funcționa pentru mult timp un astfel de aranjament ce s-a dovedit problematic încă de la inceput.

Însă am fost amândoi încăpățânați și am continuat vrând să dovedim contrariul dar se pare că Artemis a renunțat.

A renunțat și a ales calea ușoară.

Să se înconjoare cu persoane ce fac parte din aceeași lume ca ea.

Eu am fost doar acel secret murdar ce o incita.

O incita faptul că nu știa nimeni despre noi.

O incita știind că este atinsa de unul ca mine dar reușeam să o urc de fiecare data pe culmile plăcerii.

Am fost doar o fantezie ce s-a stins.

Iar eu trebuie să accept acest lucru.

Astfel mi-am dedicat următoarele ore învățând nefăcandu-l pe domnul Angus să-și regrete decizia.

-Continuă tot așa băiete și ai să ajungi sus !

Rostește în timp ce-mi strânge mâna iar eu ii zâmbesc drept mulțumire.

Îmi așez mai bine rucsacul pe umăr și mă pregăteam să plec .

Însă o aud pe Lu cum mă strigă după ce parcurg scările .

Mă opresc la baza acestora și arunc o scurta privire să văd dacă urmează să apară și tatăl ei.

Nu o face.

Îmi atrag atenția degetele ei fine ce se așează într-un mod delicat pe umărul.

Îmi redirectionez atenția asupra ei.

Lu îmi zâmbește .

-Cum ți s-a părut compania tatălui meu?

Mă întreabă.

-Tatăl tău poate nu-și dă seama acum însă mi-a schimbat total viitorul și nu o să am cum vreodată să-i mulțumesc îndeajuns .

Palma lui Lu se așează de această dată pe pieptul meu, apropiindu-se.

-Poate o să-ți schimbi cu aceasta ocazie și părerea ta despre mine .

Fără sa vreau, afișez un zâmbet în colțul gurii.

Cu siguranță a fost interpretat greșit.

-Și ce fel de părere crezi tu că am despre tine Lu?

-Păi nu știu ce ți-a povestit Artemis despre mine.

-Noi nu vorbeam despre tine Lu.Noi nu prea vorbeam de obicei.

Zâmbetul acesteia se mărește iar degetele sale ajung acum să se joace cu firele de păr din spatele gâtului.