Artemis

capitolul 17

În timp ce mă pregăteam să plec de la Samuel, acesta primește un mesaj ce îi  schimbă radical starea de spirit cât și fizionomia feței.

-S-a întâmplat ceva ?

Îl întreb vizibil preocupată cu o ușoară cută între sprâncene.

-Patrix este internat la spital.

Îmi spune înainte sa se rotească pe călcâie și să se indrepte spre dormitorul său.

Îl urmez nepăsãndu-mi de faptul ca sunt încălțată.

-Cum adică este la spital?Este bine ?

Îl întreb după ce împing ușa camerei pentru a îl vedea mai bine.

Samuel și-a schimbat pantalonii cu o pereche de blugi închiși la culoare iar pe deasupra a îmbrăcat pe grabă o maletă neagră .

-Nu știu nimic dar având în vedere că a ajuns internat poți să tragi și sigură o concluzie Artemis.

Îmi aruncă cuvintele în timp ce-și face loc pe lângă mine, indreptandu-se spre ieșire.

-Nu înțeleg de ce își descarci furia asupra mea!

Ridic ușor tonul în timp ce îl privesc cum se incalță.

-Pentru că mai mult ca sigur este mâna prietenilor tăi!

Apasă cu putere cu podul palmei clanța, deschizând larg ușa de la intrare.

Părăsim împreună apartamentul iar în timp ce închidea ușa îi mărturisesc că am să-l urmez.

-Du-te acasă Artemis.Nu vii cu mine .

Îmi adresează pe un ton rece .

-Ba vin cu tine Samuel deoarece Patrix este și prietenul meu!

Sesizez momentul în care își rotește ochii peste cap însă aleg să păstrez tăcerea.

Singurul sunet ce se mai auzea era ecoul pașilor noștrii grăbiți parcurgând scările.

Am avut grijă să comand o mașină pentru a ne deplasa mult mai repede la spitalul unde se afla Patrix.

Pe durata întregului drum Samuel nu mi-a mai adresat niciun cuvânt .

A privit absent cum lăsam în urma oamenii sau clădirile pe lângă care treceam.

Atunci când am ajuns la destinație, Samuel a părăsit primul vehiculul indreptandu-se spre intrarea în clădire.

I-am plătit în grabă șoferului cursa ca apoi să-l urmez aproape alergând.

Atunci când l-am zărit deja terminase de discutat cu o asistentă, schimbând apoi direcția spre lifturi.

-Puteai să mă aștepți.

Îi spun cu răsuflarea ușor intretăiată.

-Iar tu puteai să mă asculți și să nu vii.

Îmi spune în timp ce ușile lifturile se închid în urma noastră.

-Nu i-am dorit nicio clipă asa ceva lui Patrix, Samuel!

Ii arunc cuvintele după ce mi-am rotit trunchiul în direcția lui.

-Nu am susținut asta însă prezența ta clar nu o să amelioreze situația în care ne aflăm.

-Incetează să mai încerci să arunci întreaga vină asupra mea !

Îi spun în timp ce îl impung în piept cu degetele arătător.