Book 3-3

356 15 1
                                    

A doua zi de dimineata David refuza sa mearga la gradinita, asa ca ramase acasa cu Damon.
Damon era din ce in ce mai trist.Statea intins pe canapea, cu fata acoperita .David incercase sa il faca sa zambeasca dar nu reusise nici o data.
David se aseza pe canapea langa el.
-Tati, de ce esti suparat?
-Nu sunt suparat, spuse Damon ridicandu-se si privindu-l.
-Mami spune ca esti suparat.Am facut eu ceva gresit?
Damon il ciufuli usor si ii zambi.
-Nu ai facut nimic.
-Dar...mami spune ca esti suparat...
Damon isi feri privirea si isi lasa barbia in piept.Isi trecu mana prin par.Lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obraji.
O adiere calda si placuta ii ciufuli usor parul, dar el nu o baga in seama, iar mai apoi isi auzi numele.Isi ridica privirea si privi in fata.Pentru cateva secunde, o putuse vedea pe Luana ce statea in fata lui zambindu-i calm.Aceasi privire tandra...
Intinse mana sa o atinga, dar ea disparu.
-Tati...
-Mm?
-Mami spune sa nu mai fii trist.Ea te iubeste oricum...
Damon il privi pe David.Il trase in bratele lui si il ciufuli usor.
se intnse inapoi pe canapea si privi tavanul.
-Stiu..Mereu a facut-o...
"Chiar daca nu am meritat nici macar o singura data..."
David casca lung si adormi in bratele lui.


Dupa cateva zile, Telefonul lui Damon incpeu sa sune.Acesta raspunse imediat.Era singur acasa,David acceptase in sfarsit sa mearga la gradinita.
-Da?
-Damon!Am vesti bune...si proaste...Cu care sa incep??
-Cu cea buna...spuse el cu sufletul la gura.
-De fapt...venim deseara pe la voi.Te mai tin putin in suspans...

-Stai..

Degeaba.Charllote inchise.Ofta si se arunca pe pat.Ce vesti putea avea Charllote?Adica...spera din tot sufletul ca totul e in favoarea lor...Dar cea proasta?
De ce mereu trebuie sa fie si o veste proasta..!?

Un inger, un demon, un zeu si o singura chelneritaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum