Un inger, un demon, un zeu si o singura chelnerita

Capitolul 16

Shin incerca sa il inveleasca pe Damon care parea din ce in ce mai trist.se ridica brusc de pe canapea si iesi val-vartej afara.Shin privi pierdut in urma lui.Citi din nou mesajul si se aseza pe canapea, unde adormi imedat.
Shin se plimba prin furtuna de zapada, abatut si trist.Luana nu paruse suparata nici macar o data cand fusesera impreuna.Ce era cu ea acum?
Luana fusese foarte tacuta la cina.Toma o privise mai mereu.Se simtrea ciudat.Nu reusea sa'si aminteasca ce se intamplase..adica..nu reusea sa'si aminteasca mai deloc cine era.Sa il intrebe pe el?Isi amintea vag cine era el...dar oare era o persoana de incredere?
T:-S'a intamplat ceva?Nu iti place mancarea?o intreba Toma putin speriat.
Luana tresari.Isi ridica repede privirea.
L:-Nu...nu..Nu s'a intamplat nimic., spuse ea repede.
Toma zambi.Luana infipse furculita intr'un buchetel mic de legume si musca uspr si el.Nu era pre atenta la ce e in jurul ei.ERau intr'o sala imensa de marmura .Era puternic luminata.Multe persoane erau prin preajma, aducand tot timpul alte feluri de mancare.Cei doi erau la o masa lunga de cel putin 18 persoane.Luana era intr'un capat, iar el in celalalt.Era foarte ciudat si stanjenitor.Luana nu stia cum sa se comporte sa nu jigneasca pe cineva.Lasa furculita jos si il privi pe Toma isi aprinse o tigara si ii zambi.Se ridica de la locul lui si cu pasi hotarati se apropie de ea.ii oferi mana.Luana il privi calma.Il apuca usor de mana si se ridica.Toma zambi multumit.Ii intinse tigara dar ea incepu sa tuseasca si refuza.
T:-Te deranjeaza?
L:-nu conteaza...
Toma ofta.Stinse tigara si ii zambi.
T:-Haide...
Toma o conduse pe Luana intr'o alta camera imensa, dar ceva mai intuncata.Pocni usor din degete si o duzina de lumari se apirnsera deodata.Luana tresari, dar Toma o privi calm.
Se asezara pe o canapea.De data aceasta, camera era mai mult un fel de biblioteca.O gramada de carti si un birou din lemn alb, pe care erau mai multe carti deschise.Luana privi in jur putin speriata.se ghemui intr'un colt al canapelei de catifea si privi pe geam.Vantul suiera nervos.Un fior rece o trecu pe sira spinarii.Toma se apropie de ea si ii oferi o patura pufoasa de culoarea cerului intunecat.Luana se si'o aseza pe spate si ii multumi.
T:-Te simti mai bine?
L:-Da..oarecum...Toma, daca nu te superi...de fapt..lasa...
Toma isi dadu ochii peste cap si ii lua barbia intre degete.o privi fix in ochi.
T:-Nu iti aminetsti prea multe nu e asa?
Luana isi lasa privirea in jos rusinata.
Toma zambi si isi trecu degetele pe obrazul ei.
T:-Nu ai de ce sa te rusinezi Luana.Ma asteptam la asta...in fine, sunt sigur ca in curand iti vei aminti totul..
Prin totul, Toma se referea la amintirle falsea pe care avea de gand sa i le ofere in urmatoarele zile.Luana isi pierduse memoria din cauza lui.era o vraja foarte veche pe care o invatase inca de mic...si o putea folosi oricand.
Luana il privi obosita.Casca usor.Toma zambi usor.
T:-Haide..cred ca ar fi mai comod sa dormi in camera ta...
O ajuta pe Luana sa se ridice si o conduse in camera ei.Luana se apropie de fereastra.Toma era in spatele el.Isi lasa barbia pe umarul ei si o iconjura protecor cu bratele.Luana inchise ochii.Toma isi lipi buzele pe pielea ei catifelata.Luana tresari, dar fara vre'un motiv, nu se simtea amenintata.Toma musca usor , iar sangele parfumat incepu sa curga usor.Luana il privi cu coada ochiului si observa ca unul dintre ochii lui TOma, era acum rosiatic.Era o senzatie puternica de deja-vu, asa ca nu se feri.Toma sorbi usor lichidul cu gust de cupru.Luana incepea sa se simta din ce in ce mai slabita si se trase din bratele lui.Isi trecu usor degetele peste rana se inca sangera.Incepea sa o doara.Ochiul lui Toma reveni la normal.Isi sterse buzele si o privi calm pe Luana.Luana nu parea prea afectata.
Ea se aseza pe marginea patului, inca apasand cu degetele pe rana deschisa.Toma lua din sertarul noptierei o fasa si o sterse usor sangele ce se scurgea .
T:-Imi pare rau ca am facut asta atat de devreme.Te simti bine?Sper ca nu am exagerat...
L:-Sunt bine, sopti ea, lasandu'se pe spate.
Rana incepea sa o arda.Isi simtea corpul din ce in ce mai greu.Toma se intinse langa ea si o privi calm.Sangele ei era la fel de gustos ca vinul dulce...chiar mai bun de atat.Era cel mai gustos lucru pe care il gustase vre'odata.Pentru el devenise ca un drog al placerii....
Luana intredeschise ochii si privi tavanul.
L:-Toma...
T:-?!?
Luana isi intoarse privirea spre el.Il privi in liniste cateva clipe, apoi inchise ochii si adormi...
Toma o privi cateva secunde foarte zapacit, apoi o trase usor pe pat si o inveli.Se ridica din pat si trase baldachinul, apoi iesi din camera.
Totul era absolut perfect.In camera ramase lupul alb imens. se ghemui la marginea patului, cu botul pe labe.Scheuna usor gandindu'se la biata Luana, dar el trebuia sa isi serveasca stapanul pana la moarte...

**

Damon se refugiase in camera lui.Avea nevoie de liniste.Nu dorea sa fie deranjat.Il gasise pe Shin dormind pe canapea, cu telefonul blocat pe mesajul Luanei.Il inchise repede si se refugiase in linistea unei carti, poate va uita pentru moment ce se intamplase.
Soarele era rpoape sus si Sara nu o gasea nici cum pe Luana.O cautase toata noaptea.Acum alerga spre casuta lui Damon.Batu cu putere la usa.Damon ii deschise plictisit.
S:-Imi pare rau ca te trezesc, am vrut sa stiu daca Luana e aici...
D:-Nu..nu e aici.De ce?
S:-Am cautat'o toata noatea si nu am gasit'o...Ma gandeam ca poate e cu tine.
D:-Nu..Nu e cu mine...se balbai DAmon privind pierdut in gol.
Sara isi lasa privirea in jos.
S:-Nu o pot gasi nicaieri.E prima data cand se intampla asta.Nu pleaca nicaieri fara sa'mi spuna...
D:-Ok..Du'te si dormi.Ma ocup eu de asta.
Damon iesi in fuga afara din casuta, indreptandu'se spre casuta lui Toma.Avea o presimtire ca Toma era responbilul pentru asta.Cand ajunse in fata casutei, realiza ca e goala.Nimeni inauntru de cel putin 8 ore.
Lua telefonul si forma repede numarul Luanei.Auzi de 3 ori otnul de apel, apoi cand sa inchida cineva raspunde.
L:-Alo?
D:-Alo?!Luana?Ce faci?Unde esti?
Luana ramase zapacita cu telefonul la ureche.Vocea ii parea foarte cunoscuta.
L:-Cine e?
D:-Sunt eu, Damon!Luana unde esti?Esti bine?
Usa camerei se deschise brusc si TOma se repezi spre Luana.II lua telefonul din mana si inchise.
L:-Stii cumva cine era?
T:-Nu..Si nici tu nu trebuie sa stii.Bine?
L:-Dar...
T:-Luana te rog nu pune intrebari.Iti voi explica altadata.Bine?Pune'te inapoi la somn...Te simti mai bine?
L:-Da, sunt bine acum, spuse ea trecandu;si degetele pe baza gatului.
Toma o privi trist si ofta.Isi trecu degetele pe obrazul ei.Luana se intinse inapoi in pat.TOma o saruta pe frunte.
T:-SOmn usor...