Un inger, un demon, un zeu si o singura chelnerita

Capitolul 15

Capitol bonus pentru voi dragilor. :3 Multumesc pentru 1.3k lecturi ale povestii. :3.

Afara vantul batea nervos si rece, dar inauntru nimeni nu il baga in seama.Focurile ardeau vesele si dansau ca niste muze.Luna se ascundea speriata in spatele norilor, lasand casa imensa intr'un intuneric straniu.Doar cateva lumini vagi luminau casa si coridoarele.Lumini doar de la lumanari parfumate cu esente de trandafiri, cirese si mere verzi.
Luana simti o aroma vaga ce cirese coapte.Incepea sa isi revina.Era intinsa intr'un pat mare, pufos si comod si Perini mari cu broderie argintie si din cel mai fin puf.Incerca sa isi miste mainile, dar erau legate strans.Deschise ochii si privi panicata in jur.PAtul avea baldachin asa ca nu putea vedea pre bine in camera.Se ridica in fund si incepu sa se agite.Nici macar nu purta aceleasi haine pe care si le amintea.Era imbracata cu haine din in subtire, lejer, de culoarea florilor de cires, cu tot felul de bijuterii scumpe.Arata exact ca o printesa din regatele de mult apuse.
USa camerei se deschise usor, iar cineva pasi usor in camera.Inima Luanei incepu sa bata din ce in ce mai tare.Se ghemui langa marginea patului.Baldachinul se dadu usor la o parte si o figura foarte cunoscuta se arunca spre ea tinand in mana un cutit.Luana scoase un tipat strident,dar el ranji multumit.Isi puse cutitul deoparte si ii lua barbia intre degete.
T:-Calmeaza'te.Glumeam.
Luana ramase socata.Toma?!?!!?! ce cauta el aici?
Toma purta acelasi stil de haine cu ale Luanei, doar ca de culoarea norilor de vara ce se risipeau la prima adiere de vant.Luana il privea inca speriata , iar inima ii batea gata sa iasa din piept.Toma se apleca spre ea si o privi fix in ochi.
T:-Calmeaza'te...te rog.Nu'ti voi face nimic, printesa mea...spuse el tandru.
Luana clipi zapacita.Printesa lui?!Luana il privea inca speriata.Toma ofta.Isi lua pumnalul de argint si se intinse peste ea si taie funia.Foarte grijuliu o indeparta de pe incheieturile ei si o masa usor.
T:-Imi pare rau pentru asta.A fost doar o masura de siguranta.Nu te'au ranit nu'i asa?
Toma parea foarte calm si afectiv.Luana il privea fara nici o reactie, cu ochii mari si calmi.
L:-U...Unde sunt?intreba ea oarecum in soapta, parca speriata de cat de ciudat ii suna vocea in camera imensa.
Toma zambi.
T:-Unde trebuia sa fii de la inceput, Luana.Intr'un palat...
Luana se incrunta usor.
T:-E greu sa intelegi nu e asa, dar nu conteaza.Te vei obisnui.
Toma isi trecu mana dupa talia ei si o trase spre el.Se apleca spre ea sa o sarute, dar Luana isi feri capul.Toma ofta si ii dadu drumul.O lua de mana si o trase usor spre el.
T:-Haide.Trebuie sa mananci ceva...
Luana se apropie de marginea patului.Toma ii dadu drumul.Isi lua pumanlul si il puse in tocul argintiu.Se ridica de pe pat si o privi pe Luana.Luana atinse usor podeaua rece si treari.Acum oberva ca si Toma era descult...Toma zambi.Se apropie de unul dintre pereti si trase de un maner ciudat, deschizand un dulap imens ascuns dupa perete.Se apleca si lua o perete de papuci la fel de subtiri ca si hainele ce le purtau si ii oferi Luanei.Luana se incalta si se ridica in picioare.Se simtea ciudat in hainele acelea...si pe deasupra era si ametita.Facu un pas , dar isi pierdu echilibrul.toma o prinse imediat si o lua pe brate.Ii zambi calm si iesi din camera.Acum erau intr'un coridor imens, intunecat si pustiu.Arata ca un palat de pe vremea printilor Indieni.Luana privi in jur.Incepea sa creada ca viseaza.Cu pasi mici, TOma porni pe coridorul intunecat.Luana il privi.Ochii lui albastri luceau veseli si calzi.Toma ii zambi usor.
L:-Ma poti lasa jos...
T:-Nu inca...Imi place asa.Asta e ceea ce meriti...