Un inger, un demon, un zeu si o singura chelnerita

Book 3 Cap 14

Era o zi chiar foarte frumoasa, in ciuda faptului ca iarna batea la usa.Cei doi se plimbasera toata dupa-amiaza prin parcul imens, in care festivalul era organizat.David intalnise o gramada de prieteni, dar Calipso niciodata nu ii privise, salutase sau sa le adreseze cea mai mica atentie.Mereu era la bratul lui David, destul de visatoare, privind in stanga si in dreapta doar automat, fara sa isi dea seama la ce se uita mai exact.David incercase de foarte multe ori sa o faca sa zambeasca, dar degeaba.Calipso era la fel de serioasa ca de obicei.Incepuse sa se insereze, cei doi se retrasera intr-un colt al parcului si se asezara pe o banca.David o privi pe Calipso.Aceasta ii dadu' drumul la brat si isi ridica privirea spre cer.Inchise ochii si trase aer adanc in piept.
O lacrima se aduna in coltul ochiului.David se incrunta si o sterse imediat.
-Ce s-a intamplat? intreba acesta bland
Calipso nu il privi.Isi muta privirea in pamant si isi impreuna mainile.Il privi pe David cu coada ochiului.
-Uite, chiar nu vreau sa fiu recunoscatoare, dar ...nu stiu...ma gandeam sa plec...
-Ce?! De ce?
-Mi se pare ca te folosesc si nu vreau...Adica, daca m-am descurcat atatia ani singura, sunt sigura ca pot sa-i fac si de acum...Nu e chiar atat de rau....
-Ce tot aberezi?Cine ti-a spus ca e deranj?
-Nimeni, asa simt eu...in plus, nu vreau sa ii incurc si pe ai tai, au fost foarte draguti cu mine...
David zambi si isi ridica privirea.Privi cerul si zambi din nou.Inchise ochii.
-Ai mei...Ei sunt fericiti sa ma vada ca sunt bine, ca zambesc.Sau bucurat cand te-au vazut...Am simtit.Si in plus, chiar nu e nici un deranj, ma simt foarte bine ca esti acolo, pentru ca ai facut foarte multe pentru mine, asa ca acum e randul meu sa te rasplatesc, dar totusi...inca nu stiu nimic despre tine.Nu mi-ai spus niciodata nimic...
David o privi curios si in acelasi timp mustrator.
Calipso il privi calma si isi rezema spatele de banca.
-Daca vrei sa stii, foarte bine.Parintii mei au murit acum foarte mult timp, ucisi de Shira, pentru a le fura puterile magice.Pe mine nu m-a omorat nu stiu de ce.Nu imi amintesc prea bine ziua aceea, doar stiu ca a trecut nepasator pe langa mine.Am pierdut casa urmatoarea zi, din cauza unei butelii ce a explodat.Totul s-a facut scrum, dar eu, din fericire nu eram acasa.Am ramas fara casa, fara parintii la varsta de 8 ani.A fost un soc foarte mare pentru mine.Am reusit sa trec peste destul de repede, si m-am maturizat, in schimb am inceput sa nu mai vorbesc cu nimeni din jurul meu.Directorul scolii a vrut sa ma adopte dar eu nu am acceptat.Mi-a oferit o casuta in apropierea casei lui, dar am refuzat si asta.Nu aveam nevoie de el, asa ca am venit in parc.Imi placea sa imi pierd timpul dupa scoala acolo.Mi-am facut singura o cocioaba, si am locuit ca un copil al strazii.Directorul mi-a purtat de grija mai mereu din umbra, dar niciodata nu am stiut, pana anul acesta dupa ce am terminat liceul si el a murit.Abia atunci am inteles cat de singura sunt, ca sunt a nimanui si placuta de nimeni...
David clipi uimit, socat si zapacit.Nu stiuse nimic din tot ce ii spusese ea...cum putuse sa indure atatea?
-Ei bine, acum nu m-ai esti singura...ne ai pe noi, noua ta familie.
Calipso isi intoarse privirea spre el.Ochii ii erau mariti de uimire, si inlacrimati.

-H..Hei..am spus ceva gresit?Sa ..sa nu plangi, te rog... spuse repede si panicat David

Lacrimi mari incepura sa se rostogoleasca pe obrajii ei, dar isi feri privirea si lua o lacrima si o privi.
-Ce..ce sunt astea...Plang?Nu...nu am mai facut asta niciodata....e..e prima data...
David se intinse spre ea si o prinse de incheieturi.ii zambi cald.
-Sper ca si ultima data, spuse el usor si o saruta pe frunte.
Calipso ramase privind in gol, nestiind ce sa faca si cum sa reactioneze.Nu mai simtise acea caldura in vocea cuiva de ani de zile...Nu se mai simtise atat de bine niciodata...
Un vant inghetat ii ciufuli pe cei doi.David privi cerul.Incepea sa se innoureze.Ii dadu' drumul lui Calipso si se ridica.
-Cred ca ar trebui sa mergem daca nu vrem sa ne prinda ploaia pe drum.
Calipso isi trecu degetele pe inchietura de unde David o prinse, apoi se ridica.
David o privi curios.Ea era destul de abatuta.el ofta .
-Ei bine, haide.Nu suntem atat de departe de casa, ar trebu sa ne ia cam 20 de minute pe jos.Sa mergem...
Calipso il urma indeaproape, fara sa spuna nimic.Iesira pe trotuar.Totul era cufundat in liniste.Aceasta privi in jur si se apropie mai tare de David.Erau umar in umar.David o privi cu coada ochiului si o lua de mana.Calipso tresari dar nu ii dadu drumul si se asigura ca il tine bine.David zambi si isi trecu mana prin par.
O adiere rece o ciufuli pe Calipso iar aceasta se opri.David o privi curios.
-S-a intamplat ceva?
Calipso privi cateva clipe in jur.
-Cred ca ar fi mai bine sa ne grabim sa ajungem acasa, spuse ea pe un ton grav si porni hotarata la drum.
David o urma foarte indeaproape.Incercase sa ii dea drumul pentru a o lasa sa mearga cat de repede dorea, dar ea nu ii daduse drumul ci il stranse mai tare.David rosi imediat, si o urma repede.
Cand ajunsera in fata blocului, Calipso se duse direct la trandafirul rosu ce parca era din nou bine si il rupse de la jumatatea tulpinii./nu ii daduse drumul lui David.
Urcara repede sus, si incuiara usa.Calipso ii dadu drumul lui David insfarsit.
David o privi curios.
-De ce ai luat trandafirul?
-Mi se pare ca ar arata mult mai frumos intr-o vaza decat furat sau distrus de vreme, raspunse ea la fel de rece ca de obicei.
David se descalta si se aseza pe canapea.
-Du-te tu prima la baie...eu mai pot astepta.
-Bine.
Calipso aseza trandafirul intr-un pahar cu apa si il puse pe asa in sufragerie, apoi merse la baie.
Dupa cateva clipse, ploaia incepu' sa cada in stropi mari.Fulgere imense brazdau cerul si tunete zgomotoase tulburau melodia picurilor de apa.
David se intine pe canapea si isi puse mainile sub cap.Inchise ochii si incepu' sa se gandeasca la povestea lui Calipso.Fara sa vrea, incepuse sa il urasca pe Shira si mai tare, avea un nou motiv sa il calce in picoare...sa o razbune pe Calipso, pe mama lui si sa il faca sa implore iertare...