„ - Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤAm oftat adânc, masându-mi brațele încrucișate cu mișcări lente. Bipăitul monoton al aparatului îmi era deja prea familiar – mă urmărea chiar și în vis. Dar eram calmă. Priveam cerul cum se întunecă, urmărind fiecare nuanță ce se stingea odată cu lumina zilei. Vedeam ambulanțele venind și plecând, un du-te-vino constant, dar departe. Aici, în salon, era o liniște apăsătoare. Atât de densă, încât puteam auzi fiecare respirație.
ㅤInclusiv pe ale lui Ezra.
ㅤAvusese parte de o recuperare foarte grea. Se pare că accidentul acela a fost mult mai grav decât mi-am imaginat. Urma să se externeze mâine, dar nu înainte să schimbăm câteva cuvinte.
ㅤMichael se oprise să trimită oameni să-l păzească. Probabil își închipuia că, dacă n-am făcut nimic până acum, Ezra nu mai reprezintă interes pentru mine.
ㅤA greșit, din nou. Era aproape amuzant cât de prost mă citea.
ㅤPoate că am avut alte priorități, dar n-am uitat nimic. Nu voi uita niciodată. Nu până nu fac dreptate. I-o datorez Larei.
ㅤIar eu nu suport să am vreo datorie neachitată.
ㅤAm auzit mișcarea din spate – Ezra în sfârșit se trezea. Un zâmbet sardonic mi-a crescut pe buze. I-am simțit ochii asupra mea, dar nu m-am mișcat.
ㅤL-am lăsat să se întrebe. Cine sunt? Ce caut aici? Urma să primească toate răspunsurile, dar doar atunci când voi considera că a clocotit destul în suc propriu.
ㅤ— Doamnă doctor? a întrebat pe un ton moale, confuz. E totul în regulă?
ㅤNu m-a recunoscut. A fost nevoie doar de o uniformă medicală și de părul prins într-o coadă ca să-l induc în eroare. Aproape că mi-a venit să râd. Aproape. Eram mirată că a supraviețuit atât de mult timp în lumea asta.
ㅤ— Doamnă? a insistat, simțitor mai panicat.
ㅤAm oftat din nou și mi-am coborât umerii, aruncând o ultimă privire spre decorul haotic de afară.
ㅤ— Nu e în regulă, Ezra. Mă tem că nu e în regulă.
ㅤM-am răsucit către el, lăsându-mi brațele să atârne pe lângă corp. Ochii mei au căzut asupra lui. Au avut un impact atât de dur că bărbatul încremenise din toate încheieturile. Aparatul a început să cânte mai tare, iar chipul i-a devenit palid.
ㅤEra îngrozit de mine.
ㅤ— Ieși afară imediat! a strigat, ridicându-se în șezut când am făcut un pas spre patul lui. Ești o nebună! Chem paza! Ieși afară!
ㅤN-am fost impresionată.
ㅤAm pufnit amuzată, făcând mai mulți pași – până în capătul patului său. Am văzut cum și-a strâns pumnii, cum aproape s-a lipit de perete ca să mențină distanța, dar am amânat să-i ofer vreo replică.
