„- Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult de...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
ㅤ— Parează prin dreapta! a strigat Apollo.
ㅤM-am răsucit rapid, încercând să-i îndeplinesc comanda, dar el a fost mai iute. Brațele lui puternice m-au prins din nou, transformându-se într-o cușcă umană de care nu puteam scăpa. M-am oprit frustrată, răsuflând agasată, și am încercat mai multe mișcări pe care chiar el mi le predase, însă fără niciun rezultat. Era ca și cum îmi anticipa fiecare mișcare.
ㅤEram extenuată. Gâfâiam atât de rău, încât simțeam cum aerul îmi arde pieptul, iar transpirația îmi acoperea pielea ca un strat lipicios. Mi-am lăsat capul pe umărul lui, fără vlagă, recunoscând în sinea mea că pierdusem.
ㅤ— Mai bine îmi iau o armă, am suflat anevoie, stârnindu-i amuzamentul.
ㅤ— O armă e mai mult decât inutilă în fața cuiva ca mine. Ai rămâne fără ea în câteva clipe.
ㅤ— Michael nu a făcut nimic.
ㅤApollo s-a încordat, am simțit asta, dar a ales să nu zică nimic. M-a eliberat din brațele lui și m-a împins în față, aproape dărâmându-mă din picioare. Și-a reluat poziția de atac.
ㅤ— Din nou.
ㅤAm expirat zgomotos. Simțeam că nu mai am niciun strop de energie. Fratele meu mă muncea mai rău decât pe un câine; uneori regretam că l-am rugat să mă antreneze. Dar l-am ascultat, mi-am forțat corpul în poziția în care mă învățase și am ridicat pumnii, protejați de bandajele albe și dense.
ㅤMi-am luat avânt și l-am făcut să creadă că o să atac prin dreapta, doar ca să-l surprind prin stânga. Cel puțin, așa am vrut. Apollo a prevăzut mișcarea mea și s-a ferit cu grația unei balerine – dacă balerinele ar putea avea o sută de kilograme – apucându-mi piciorul ridicat și trântindu-mă cu spatele pe saltea. Am gemut slab.
ㅤFrustrarea m-a învăluit.
ㅤDe la antrenament la antrenament, devenea tot mai dur. Fiecare mișcare pe care o făceam era anticipată și contracarată cu o ușurință dezarmantă. Îmi era aproape imposibil să-l ating măcar, darămite să-l înving. Știam că încerca să mă pregătească pentru realitate, căci un agresor adevărat nu mi-ar fi lăsat nicio clipă de răgaz și nici nu mi-ar fi făcut munca mai ușoară. Totuși, era al naibii de frustrant să mă văd trântită la pământ de enșpe mii de ori și să fiu nevoită să mă ridic iar și iar.
ㅤ— Din nou, mi-a spus când am rămas întinsă pe salteaua ringului ca o plăcintă.
ㅤ— Nu mai pot.
ㅤApollo a venit lângă mine, umbra lui blocând lumina când s-a aplecat deasupra mea. Avea o privirea severă și nerăbdătoare întipărită în ochi.
ㅤ— Crezi că-i va păsa cuiva că nu mai poți? m-a întrebat. Lui Alec i-a păsat când ți-a dat lovitură după lovitură? a continuat mai exigent, iar eu am înghițit în sec. Ridică-te! O luăm de la început.
