„ - Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult d...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Proastă.
ㅤAsta ar fi trebuit să scrie pe fruntea mea. Câștigasem pentru totdeauna titlul. Fără efort. Altfel cum aș putea explica că m-am lăsat păcălită de același bărbat... pentru a suta oară?
ㅤAdică... ce dracu' e greșit cu mine? De ce nu-mi funcționează creierul niciodată când e vorba de el?
ㅤÎn acest stadiu, eram mai mult decât sigură că am nevoie de supraveghere profesională ca să mă împiedice să mai iau cele mai proaste decizii ale vieții mele.
ㅤMă comportam așa cum o făcea Kai de fiecare dată când jura că se va lăsa de droguri, doar ca să aibă o recidivă majoră. Așa cum o făcea tatăl meu când spunea că se va lăsa de băutură, doar ca să se întoarcă mort de beat acasă câteva săptămâni mai târziu.
ㅤPoate că Malakai a avut dreptate. Sunt și eu o dependentă. Nu de durere. Ci de cel care o provoacă.
ㅤAveam nevoie de un centru de dezintoxicare împotriva lui Abel Wraith.
ㅤ— Nu pot să cred că m-ai convins să fac asta.
ㅤAdira a pufnit, apoi a zâmbit ca un drac împielițat. Și-a potrivit mânecile rochiei negre care-i dezvăluia prea mult coapsele și semăna izbitor de mult cu a unei vrăjitoare, ținând câteva cărți de tarot în cealaltă mână transformate într-un evantai. Habar nu avea să le citească, erau doar pentru efect.
ㅤ— O să ne distrăm! a motivat ea, aranjându-și pălăria. N-am mai făcut-o de prea multă vreme și nu putem să refuzăm invitația Lydiei. O să creadă că avem ceva cu ea!
ㅤAm oftat, simțindu-mă incomod în costumul cu care aproape m-a îmbrăcat cu forța. Nu înțelegeam de ce trebuiau să fie atât de scurte, mulate și revelatoare. Începeam să-mi pun întrebări serioase de unde le-a cumpărat bruneta, pentru că aveam o bănuială foarte puternică că le luase dintr-un magazin pentru adulți, deși erau foarte „cuminți" în comparație cu ce se vindea acolo.
ㅤ— Mereu când spui că o să ne distrăm, se întâmplă ceva rău, am bombănit eu, aranjându-mi coarnele pe cap. Când o să ne vadă fratele meu îmbrăcate așa, ne va lua pe câte un umăr și ne va căra afară.
ㅤA zâmbit. Un zâmbet distrugător, mârșav. Genul pentru care aș fi fost mândră de ea dacă nu era vorba de Apollo. Fata asta nu știa cu cine se joacă și cât de descreierat poate deveni fratele meu când îi sunt împinse limitele. Aș fi putut să o avertizez, dar ar fi fost în zadar. Bruneta era hotărâtă să-i facă viața un iad. Și era ironic, pentru că eu eram costumată în diavoliță.
ㅤ— Mă doare undeva de fratele tău. Fără supărare!
Oh, o să te doară. Fii sigură de asta.
ㅤMi-am dres glasul și am clătinat dezaprobator din cap.
