„ - Strigă-mi numele, Abel! Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
Strigătele mele s-au pierdut în liniștea și frigul nopții, la fel cum pașii lui se pierdeau în asfalt și-l îndepărtau tot mai mult d...
Just stop your crying It's a sign of the times Welcome to the final show Hope you're wearing your best clothes You can't bribe the door on your way to the sky You look pretty good down here But you ain't really good We never learn, we been here before Why are we always stuck and running from... the bullets?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Abel
ㅤ— Strigă-mi numele, Abel! vocea i-a fost ruptă de lacrimi și a vibrat asurzitor în capul meu, îngreunându-mi fiecare pas. Să-mi strigi numele când vei înțelege că eu am fost singura care te-a iubit cu adevărat!
ㅤAm simțit cum inima mi se strânge în piept. Puteam auzi suspinele ei în urmă și m-am trezit luptând cu propriile sentimente. O parte din mine era sfâșiată de dorința de-a se întoarce din drum și a ține-o în brațe până când s-ar liniști totul, dar cealaltă... cealaltă nici nu-mi îngăduia să iau în calcul așa ceva.
Nu îndrăzni să te întorci. Nu îndrăzni!
ㅤEra al dracu' de greu să rămân neclintit când era vorba de ea. Fiecare strigăt al ei, încărcat de furie și durere, ardea pe mine ca un fier încins, apăsat iar și iar pe piele. Și totuși, nu m-am oprit. Pentru noi era deja prea târziu. Nu mai exista nimic care să ne repare. Amândoi alesesem câte un drum și nu aveam încotro decât să-l ducem până la capăt.
ㅤEa renunțase la mine în clipa în care s-a lăsat atinsă de alt bărbat. De acolo nu mai exista drum înapoi. Oricât de nebunește aș fi iubit-o, iertarea nu era o opțiune. În mintea mea se derulau obsesiv imagini cu ea și Kane, ca o peliculă arsă pe retină. Nu mai reușeam să o văd la fel.
ㅤClarissa mea dispăruse. În locul ei rămăsese o femeie pe care n-o mai cunoșteam.
ㅤ— Dacă există un Dumnezeu, atunci sper să te facă să trăiești tot ce m-ai făcut să trăiesc! Îți doresc să simți tot ce am simțit eu opt ani la rând! Să nu cunoști liniștea până nu plătești pentru fiecare rău pe care l-ai făcut! Până nu plătești că m-ai făcut să-mi pară rău că te iubesc!
ㅤFiecare cuvânt m-a străpuns până la os. Le-am simțit greutatea în piept, aproape că m-au oprit, dar am strâns din maxilar și am mers mai departe. În ciuda inimii care mi s-a împotrivit pentru o clipă scurtă.
Nu te întoarce. S-a terminat. Nu o poți ierta.
ㅤPumnii mi s-au încleștat, gata să izbesc ceva – ori pe cineva. Sângele îmi clocotea. Credea că doar ea a suferit? Numai Dumnezeu știa de câte ori am simțit că-mi pierd mințile. Câte nopți mi le-am înecat într-un pahar, bântuit de gânduri ce nu vorbeau decât despre ea. Câte lacrimi am ascuns de lume. Cât de tare mi-a ars sufletul și de câte ori m-am rugat pentru o soluție.
ㅤSimțeam nevoia să mă întorc și să-i urlu tot ce nu-i spusesem, să-i arunc adevărul în față chiar dacă ar fi sfâșiat-o. Poate atunci mi-ar fi fost mai ușor. Dar nu voiam să-i mai dau nici măcar atât. Ea îmi luase deja prea multe. Furase o parte din mine pe care știam că nu o voi mai recupera niciodată.
