- Pregatita? - Ma intreba acesta, analizandu-ma din cap pana in picioare. Am dat afirmativ din cap, deoarece vocea mea tremuranda m-ar da de gol. Nu stiu de ce, dar presimt ca nu o sa se termine totul atat de repede. Oare o sa scapam de Max? Ar fi totul atat de simplu? Imposibil..Dar totusi.. Pentru noi si imposibilul e posibil.
Am oftat silentios si m-am urcat in Jeep-ul negru, asteptand ca Razvan sa porneasca. Acesta ma tinti cu privirea, incercand sa citeasca pe fata mea ce simteam, dar mi-am pastrat indiferenta pe chip, desi nu era asa. Voiam mai mult ca orice sa scap de Max. Acesta porni masina si pleca in tromba. Afara era deja intuneric si aveam de mers in jur de doua ore, asa ca mi-am lasat capul pe spate, privind pe geam cum pomii se faceau nevazuti in spatele nostru. Urmatoarele Jeep-uri urmau sa plece la 20 de minute dupa noi, iar Matt si Dominic erau in spatele nostru, intr-o masina care nu iesea foarte mult in evidenta.
- M... Sigur esti pregatita? - Intreba acesta si isi intoarse cateva clipe privirea spre mine. Am dat sa spun ceva, dar m-am oprit . Eram pregatita din punct de vedere fizic, dar psihic nu tocmai.
- Da... Doar ca ma ingrijorez, intelegi? Presimt ca o sa iasa rau.
- Nu are ce sa iasa rau, scumpo. O sa fie bine, o sa vezi. Suntem toti pregatiti si Max nu stie.
- Daca spui tu..
Mi-am reintors privirea spre geam, privind in oglinda retrovizoare. In spatele nostru se vedeau faruri in intuneric, iar in dreapta masinii era o padure destul de deasa. Ma intreb ce fel ar fi daca m-as pierde pe acolo. Presupun ca deloc placut.. Dar de ce ma gandeam eu la asta? In seara asta va avea loc un jaf, in care e foarte posibil sa se piarda si cateva vieti, iar eu ma gandeam ca o sa ma pierd in padure? Dar.. Daca o sa pateasca Razvan ceva? Daca o sa moara? Nu.. Asta nu se poate intampla! Brusc respiratia imi deveni din ce in ce mai sacadata, iar inima mai sa-mi iasa din piept. Nu sunt o fricoasa. Nu, nu..
- M, esti bine? - Spuse Razvan si incetini masina.
- Da.. Continua-ti drumul. - Acesta ma privi putin ingrijorat si confuz si calca mai tare accleratia. Nu imi este frica. Mie nu are cum sa imi fie frica. Max o sa infunde puscaria pentru ca mi-a omorat prietena, in fata mea.. Si acum mai aud zgomotul facut de glontul care i-a luat rasuflarea pe loc. Dupa acea noapte am avut zeci de cosmaruri, ma trezeam noaptea plangand, iar nimeni nu imi era alaturi. Din vina lui nu sunt in relatii bune cu familia, din vina lui am pierdut-o pe Evanna si tot din vina lui va trebui sa ucid. Dar de data asta o sa o fac din razbunare.. Razbunarea e o tarfa, nu?
Dar totusi.. Acea sete de razbunare vine odata si-odata. Iar Razvan a amplificat-o cu mult. Cu asta ma ocup si nu ma plang. Pot sa spun ca imi place ce fac, asta pana ajung la ucisul oamenilor. Nu vreau sa fiu o criminala, dar unii oameni chiar o merita. Nici nu am observat ca aveam un mic ranjet pe fata, pe care Razvan il observase. Ma privea putin incurcat, nestiind ce se intampla cu mine.
- Sper ca nu devii vreo sadica din filmele de groaza, nu? - Spuse acesta putin amuzat. Mi-am intors privirea spre el, zambind la auzul acelor cuvinte.
- Nu... Doar ca vreau sa terminam cat mai repede. Nu ai avut niciodata remuscari dupa ce ai ucis o persoana? - Am intrebat eu curioasa.
- Prima oara da, dar dupa de obisnuiesti. Plus ca nu prea omor, ci ranesc. Omor doar pe cine isi merita acest drept. Iar Max il merita.. Omoara fara sa se uite la persoana. Nu ii pasa ca aduce durere, lui ii pasa doar de bani si de setea de durere.
- Si.. In seara asta o sa omori?
- Daca te atinge cineva, fii sigura ca o sa primeasca un glont fix in cap.
- Cat de protector esti tu.
- Te iubesc, micuta mea. - Am ramas putin intepenita.. Inca nu m-am obisnuit cu ideea. Si eu il ador si mi-as da viata pentru el.
- Eu te ador. - Am spus si mi-am pus mana peste a lui, zambind stins. - Cat mai avem?
- Vreo ora.. Am plecat destul de devreme, asa ca o sa facem o oprire in oras, iar baietii o sa o ia inainte. Ei o sa parcheze mai departe de casa si o sa o inconjoare, iar dupa ce ne spun cum sta treaba intram. Cu siguranta are multe sisteme de securitate.
- Bine, dar eu tot am un presentiment rau.
- Stai calma.. Nu o sa se intample nimic. - El nu parea aproape deloc ingrijorat.. Defapt.. El nu a facut o pauza de atatia ani. Ultima oara cand am furat din casa cuiva a fost intr-a 12-a. De atunci nu am mai vrut sa am nici o legatura cu asta.. Pana a venit Razvan si mi-a schimbat total deciziile. Pot sa spun ca mi-a dat lumea peste cap, dar imi place sensul si modul in care a facut-o.
Uneori ma intreb cum era viata mea acum, daca el nu aparea in ea. Presupun ca acum lucram cu domnul Smith, aveam o viata linistita si plictisitoare si poate ma lasam prostita de Bogdan si urma sa ne casatorim. Hai ca deja aberez... Faptul ca a plecat doua luni mi-a provocat doar ura si un sentiment de scarba pentru el. Mi-am intors privirea spre Razvan.. Ca de obicei avea muschii incordati. Nu! De data asta nu ma uit.. Sa vad asta e ceva gen cum ma vedea pe mine mancand banana aia. Inca nu inteleg ce vedea atat de excitant in asta, dar modul in care i sa incordeaza muschii bratelor la fiecare miscare e de-a dreptul incitant.
- O sa te mai holbezi mult la mine? Cred ca restaurantul ala are si camere daca vrei o partida pe fuga. - Spuse acesta, iar un ranjet i se contura pe chip.
- Imi place sa te privesc, asa ca nu comenta. Si nu avem timp de sex.. Dupa ce scapam de Max, o sa avem tot timpul din lume.
- Si pentru copii..
- Cine a spus ceva de copii? Sunt prea tanara ca sa am copii.
- Cand o sa ai 70 de ani o sa plimbi carutul prin parc, nu?
- Nu vreau sa ma cert acum pe tema asta. Copii dupa ce ne casatorim. - Am spus eu, asteptand reactia, care fusese total neasteptata.
- Perfect. Ma gandeam peste cateva luni, ce spui? - Am ramas perplexa cateva clipe, dupa care i-am intrat in joc.
- Suna minunat. Si dupa o sa putem sa facem o echipa de fotbal. Ce spui?
- Excelent.. Dar vreau si una de majorete. - Am inghitit in sec si nu am mai continuat. Acesta pufni in ras. - O sa facem cand esti pregatita, scumpo. - Spuse acesta si imi ridica mana si o saruta. In scurt timp opri masina in fata unei pizzerii.
- Perfect. Si asa imi era foame.. Matt si Dominic unde sunt?
- O sa mearga inainte. Tu trebuie sa fii in forma pentru ca astazi nu ai mancat nimic.
- De unde stii asta?
- Am observat ca nu ai vrut sa mananci nimic. Si nu scapi pana nu mananci. - Am oftat si am intrat, asezandu-ne la o masa. Am comandat doua pizza si doua pahare de suc de portocale si am asteptat sa ne vina comanda. M-am uitat in jur si am observat ca unii oameni se uitau ciudat la noi.
- Razvan.. De ce se uita oamenii asa la noi?
- Poate pentru ca sunt extraordinar de bun?
- Razvan..
- Suntem imbracati complet in negru si aratam ca niste criminali in serie.
- Dar eu arat bine! - Am protestat eu, aratand spre tinuta mea.
- Vrei sa spui ca eu arat nasol? Vrei sa ma dezbrac? - Spuse acesta si ranji pervers.
- In dormitor, nu de fata cu tarfele astea care te mananca din priviri. - Am spus eu, aruncand cate o privire criminala fetelor care il priveau pe Razvan.
- Geloasa?
- Nu. Doar ca le ucid daca se apropie de tine. Esti proprietatea mea. - Am spus eu si mi-am pus mana peste a lui si am strans-o. Acesta se apleca si mi-o saruta. Un tip destul de tanar veni si ne aduse comanda, asa ca am inceput sa mananc.
Dupa ce am terminat am plecat spre vila lui Max. Nah.. Acum emotii! Puteam sa simt cum tremuram usor, dar aproape inobservabil. In scurt timp am ajuns la destinatie, unde se aflau Matt si Dominic. Am asteptat pana a venit un tip dintre cei care inconjurau casa ca sa vedem daca avem cale libera.
- Deci? E pazita? - Intreba Razvan pe un ton autoritar cand tipul se apropie de noi.
- .....
