- Sunt ingrijorata, doar atat. Pe unde? - Am spus eu cand am ajuns la o rascruce. Nu am avut timp sa ma intorc, pentru ca am fost izbita intr-un perete solid. Am gemut la impact din cauza durerii si m-am uitat la persoana care facuse asta. Era Dominic. M-am incruntat si m-am departat de perete. - De ce ai facut asta? - Imi facu discret semn spre un mic dispozitiv situat pe perete.
- Nu am chef sa ma omoare Razvan daca te ranesti, ok? - Spuse acesta, scotand un cutit de la curea. Am oftat usurata, asteptand sa dezactiveze micul dispozitiv care era sa ne dea de gol. - Gata. - Spuse Dominic dupa cateva secunde si o lua inaintea mea, fiind atent la drum. Inca ma mai durea spatele.. Desi m-am obisnuit sa fiu trantita de Razvan, dar totusi.. Modul in care o face el e mult mai senzual, pasional.. Ah.. Nu te mai gandi la asta. - Aici trebuie sa fie. - L-am auzit spunand pe Dominic, si trezindu-ma din gandurile mele cu Razvan.
- Ok.. Intram?
- Da. Intru eu primul. - Spuse acesta incet si apasa clanta usii. - E inchis.
- Deschide. Nu poate fi asa greu.. Usa de asta avea si bunica-mea cand s-a nascut. - I-am spus eu serioasa, iar acesta chicoti.
- Ai o agrafa?
- Cred ca da. - Am spus eu, dand cu o mana prin par si scotand agrafa neagra. I-am inmanat-o si am asteptat sa deschida usa. Emotiile mi se evaporau odata cu timpul. Desi inca imi era putin frica.. Razvan si Matt nu mai apareau. Sper sa nu fi patit nimic.
- Nu te mai ingrijora. Sigur sunt bine.. - L-am auzit pe Dominic spunand, atragandu-mi atentia asupra sa. - O sa te astept la usa. Nu stiu unde se tin dosarele.. Cauta tu. - Spuse acesta , dupa care iesi din birou, lasandu-ma singura.
Am aruncat o privire in jur, cascand ochii cand am vazut cate dulapuri. O sa-mi ia ceva sa caut prin toate, dar acum ar trebui sa nu mai pierd timpul, altfel nici maine nu o sa le gasesc. Toate dulapurile aveau sertare, deci acolo trebui sa fie. Sa incepem.. Am mers in fata primului dulap, deschizand primul sertar. * A , A , A * .. Asta e! Sunt in ordine alfabetica.. T Max. Trebuie sa caut la T.. Se pare ca va fi mai simplu decat credeam . M-am departat putin si am verificat primul sertar din al doilea dulap. "C" . Huh.. Se pare ca sunt destul de multi pe aici. Am mers inainte, oprindu-ma in fata unui alt dulap. Am deschis primul sertar "K" . Sunt pe aproape.. Am mai mers putin, verificand sertarele, pana am ajuns la "T" . Acum sa cautam "T" . Sper ca nu sunt foarte multe.. Si daca ma gandesc mai bine, o sa vad si daca are Razvan vreun dosar pe aici.
- Este! - Am strigat cat de incet am putut, dupa vreo jumatate de ora de cautat prin dosarele cu T. Am scos dosarul, care era destul de gros. Acum sa caut si la Razvan sa vedem.. Am inceput sa caut in continuare. Am simtit o mana pe umar si am tresarit. M-am intors si am vazut ca era Razvan. Am oftat usurata si am inchis sertarul, ridicandu-ma de pe podea.
- Ai gasit?
- Da. - Am spus eu, ridicand dosarul de pe podea. I l-am inmanat si am iesit din birou. La usa ne asteptau Matt si Dominic.
- Sa plecam. - Sopti Matt , indreptandu-se spre iesire. Mi se pare ciudat ca nu am atras atentia nimanui. Razvan imi inconjura talia cu un brat si imi zambi.
- Nu ti se pare ciudat ca nu e nimeni aici?
- Ba da.. - Spuse Razvan oftand si ma trase dupa el. Sper ca nu o sa avem nici o surpriza afara..
In scurt timp eram in fata usii pe care am intrat , iar Matt si Dominic au iesit primii. De ce am senzatia asta ciudata? Am iesit din cladire, indreptandu-ne spre masini. Am oftat usurata cand am intrat in masina, asteptand sa intre si Razvan. In secunda urmatoare am auzit o impuscatura. Stiam eu ca ceva nu e bine. Razvan urca in masina, tinandu-si mana la brat.
- Ce s-a intamplat?
- Ne-a auzit unul. Inca nu au venit intariri, asa ca trebuie sa plecam cat mai repede.
- Poti sa conduci?
- E doar o zgarietura. - Spuse acesta si porni masina, plecand in tromba. Mi-am tras centura, inca privind mana ranita. Pff.. Cred ca doare, desi nu o arata.
- Sigur esti bine? Nu prea pare o zgarietura.
- Da. Sunt bine.. Acum trebuie sa ajungem cat mai repede la sediu.
- E lung drumul pana acolo, Razvan! Si rana nu arata foarte bine!
- Termina odata! - Spuse acesta pe un ton dur si calca acceleratia. Am oftat infranta si m-am lasat pe scaun.
*
- Conduc eu inapoi! Nu fi mai idiot decat esti! - Am tipat eu la el, urcand la volan. Acesta ofta si se urca in dreapta.
- Nu am nimic. Am patit si mai rau de atat..
- Atunci de ce nu ma lasi sa vad? - Am intrebat eu pe un ton acuzator, pornind masina.
- Esti mult prea insistenta.
- Doamne, Razvan! Ai fost impuscat, ce naiba?
- Bine.. Cum vrei. Iti arat cand ajungem acasa.
- Ai nevoie de ingrijiri medicale. Cand ajungem acasa o sa sun un prieten care e medic si e de incredere.
- Nu e nevoie.
- Sa nu te aud. - I-am spus eu raspicat si am calcat acceleratia. Pana acum nu fusesem deloc atenta la drum.. Ma mir ca n-am ajuns in vreun sant.
Dupa un drum de aproximativ doua ore, am parcat masina in garaj. Il sunasem pe Garret sa vina in jumatate de ora, asa ca mai avem de asteptat. Daca este mai mult decat o zgarietura , impuscatura primita nu a fost nimic pe langa ce va pati. Am intrat in casa, aruncand cheile de la masina pe prima masa care mi-a iesit in cale. Am aruncat geaca neagra pe canapea, dupa care am mers pana in bucatarie sa vad daca bucatareasa era pe acolo.
- Heii, Holly! - I-am spus eu cand am intrat in bucatarie.
- Buna ziua, domnisoara.
- De cate ori sa iti spun ca trebuie sa imi spui M? Sunt mai mica decat tine. - I-am spus eu, asezandu-ma pe un scaun.
- Bine, M. S-a intamplat ceva?
- Poti sa imi faci si mie un suc de portocale, te rog? Vreau unul proaspat.
- Sigur. O sa-l aduc in living..
- Multumesc. Si fa si pentru Razvan.. Si ceva de mancare sanatos pentru ca are nevoie.
- S-a intamplat ceva?
- A fost ranit. Trebuie sa vina doctorul.
- Dumnezeule.. E grav?
- Nu foarte grav. O mica rana la bratul drept. - Am spus eu, dupa care am iesit din bucatarie. Razvan incerca sa isi dea jos tricoul, avand o grimasa pe fata. - Nu doare, nu?
- Putin. Ma ajuti?
- Sigur. - M-am apropiat si i-am apucat margina tricoului ridicand in sus. - Ridica bratul. - Il ridica, iar eu i-am tras incet tricoul, fiind atenta sa nu ii ating rana. - Te doare tare?
- Nu.
- Nu ma minti.
- Nu te mint. - Spuse acesta si se apleca spre mine. Isi lipi buzele de ale mele, sarutandu-ma usor.
- Esti sigur?
- Da.
- Off.. Bine. Sa zicem ca te cred.
- Te iubesc.
- Si eu. - M-am ridicat sa-l sarut, dar se auzi soneria. Am oftat si m-am indreptat spre usa. Spre surprinderea mea nu era Garret, ci...
