In scurt timp am iesit din restaurant , dand nas in nas cu o tipa roscata care nu se uita pe unde merge. M-am incruntat si am impins-o putin, facand-o sa se dezechilibreze de pe tocurile ei inalte. Nu am mai adaugat nimic, ci am urcat in masina lui Bogdan. O senzatie stranie de greata ma cuprinse. In ultima vreme tot am senzatii de genul si ma enerveaza enorm. Am inspirat adanc aer in piep, mangandu-mi protector abdomenul. Sper doar ca micuta mea sa fie bine. Sper ca sa nu pateasca ceva din vina mea... Sunt o proasta pentru ca plang mereu, dar nu am ce face. Nu pot ordona lacrimilor sa nu cada.
- Esti ok? - Ma intreba Bogdan putin ingrijorat.
- Nu prea... Mai bine du-ma acasa.
- Nu mai bine te duc la spital?
- Nu, Bogdan! Ma duci acasa... Nu am chef sa vad pe nimeni, dar niste asistente enervante. - Am spus eu serioasa, iar accelera spre apartamentul meu. Da.. Luna trecuta mi-am cumparat un apartament, ajutata de parintii mei, desigur. E unul destul de simplu, dar destul de comod si modern. Ador faptul ca acolo am parte de liniste si singuratate si ma pot gandi la orice, in special la Razvan. Imi place sa ma uit la pozele cu noi doi, amintindu-mi de toate amintirile placute. Uneori simt ca el inca traieste, dar totul e ruinat cu fiecare zi care trece , in care el nu apare.
Inca sper ca va aparea intr-o zi si isi va strange fetita in brate, dar astea sunt doar vise care probabil nu se vor implini niciodata. Mi-e dor de toate lucrurile pe care le faceam impreuna, de scurtele lui momente de tandrete care erau mereu inlocuite de cele de perversitate, dupa care am ajuns sa tanjesc. Imi e dor de gesturile lui perverse si de ranjetele lui... Mi-e dor de modul sau excitant si posesiv de a saruta, de tot. Imi e dor de fiecare particica din el. Il mai vreau macar o data in bratele mele. Preferam de o mie de ori sa moara in bratele mele, decat sa nu stiu unde ii e trupul.
Un telefon primit saptamana trecuta care imi inseninase ziua, spunea ca Razvan e posibil sa traiasca, doar ca nu se stie unde se afla. Cat de mult as vrea sa fie adevarat. Ar fi un vis implinit... Sunt secata de sentimente si de speranta, dar ceva inca ma mai face sa continui sa visez. Inca vreau sa pot sa visez ca intr-o zi se va intoarce la mine si imi va spune "Te iubesc" . Asta o sa simt mereu pentru el, indiferent daca e mort sau nu. O sa il iubesc toata viata mea si in inima mea nu va mai avea loc vreun alt barbat inafara de el.
- M... Ma auzi? - Ma trezi Bogdan din gandurile mele. Mi-am intors privirea spre geam si am observat ca eram in fata blocului meu.
- Ah, scuze. Multumesc ca m-ai adus. - Am spus si am coborat din masina, indreptandu-ma spre intrarea in bloc. Am mers in fata liftului, asteptand sa coboare. Cand usile s-au deschis, au iesit cateva persoane si am intrat, apasand pentru etajul 3. Stiu... Un om normal ar putea uita, dar nu prea am voie sa depun efort, avand in vedere situatia de la inceputul sarcinii. Si in primele 3 luni, cred ca am si cam exagerat cu sexul. Nu am ce face daca am avut ca iubit un obsedat sexual. Am zambit la gandul acesta, amintindu-mi de toate micile noastre escapade sau jocuri erotice. Cat de dor imi e de modul in care ma atinge. Am deschis usa, descaltandu-mi partofii inalti . Cred ca e un viciu pentru mine sa port tocuri, desi sunt insarcinata. Am intrat in living, inghetand la gasirea persoanei care se afla pe canapea. Ce naiba cauta Kimberly (Kim) pe canapeaua mea? Si de unde stie ca m-am mutat in Los Angeles?
- Buna, M! - Spuse zambind destul de trist si venind sa ma ia in brate.
- Kim? Ce cauti aici? De unde stii ca ma aflu aici?
- E o poveste lunga.. - Spuse oftand si trantindu-se pe canapeaua comoda, cu picioarele in sus.
- Iar eu sunt dornica sa o aud..
- Pai... Acum 3 luni, cand tu si fratele meu ati plecat in Elvetia in misiunea aia. Da.. Nu te uita asa! Stiu cu ce se ocupa Razvan, chiar dinaintea ta. Ei bine... De atunci nu am stiut aproape nimic de voi. Si luna trecuta, am incercat sa iau legatura cu cineva din echipa lui, ceea ce a fost destul de greu. Si ce sa aflu? Ca Razvan e mort, iar tu te-ai mutat in Los Angeles si ca esti insarcinata si ca ai incercat sa te sinucizi.
- Mda.. Pai cam asta e. Si de unde ai aflat ca m-am mutat aici?
- Am luat legatura cu parintii tai, care au vrut sa imi spuna doar locul de munca. Am mers acolo si am aflat adresa ta personala si am chemat-o pe vecina ta sa imi descuie usa, dupa lungi insistente, convingand-o ca vreau sa iti fac o surpriza.
- Ma bucur ca esti aici.
- Ma asteptam sa ajungi mai tarziu.. Programul tau se termina in 3 ore.
- Mi-a fost rau si m-a adus seful meu.
- Oo... Sunteti impreuna?
- Nu! In nici un caz! Nu mai vreau pe nimeni in viata mea in sensul asta, Kim. Doar stii cat de mult il iubesc pe Razvan si ma simt ca si cand l-as trada.
- Dar inimii nu-i poti porunci, M.
- Nu e cazul. Nu ma mai indragostesc... Eu trecut aproape 3 luni de cand nu l-am mai vazut, dar e in mintea mea mereu. Oriunde as merge.
- Cum spui tu.. - Spuse si ma privi putin suspicioasa.
- Tu ce ai mai facut?
- Sunt impreuna cu Ashton... Oficial acum, dar trista. L-am pierdut pe Razvan care a fost mereu langa mine. Max a fost mereu ca un strain si nu imi pare rau pentru el, dar Razvan a fost ca un al doilea tata. - Spuse si zambi nostalgic.
- Stiu.. Te iubeste mult.
- De ce vorbesti de el la prezent?
- Pentru ca nu vreau sa cred ca e mort. Nu vreau sa ma mai gandesc la asta.
- Inteleg...
- Pana acum ceva timp aveam impresia ca nimeni nu ma intelege, dar problema eram eu. Durerea si tristetea acaparau tot si nu mai vedeam nimic in jurul meu. Nici macar persoanele care ma iubesc, sau sfaturile lor bune.
- O sa fiu langa tine de acum inainte. Nu mai vreau sa ma intorc acolo daca tu ai nevoie de ajutor.
- Kim.. Acolo ai slujba, trebuie sa te ocupi de firma lui Razvan. Nu poti sa stai aici. Eu o sa fiu bine.. O am pe mama si pe Bogdan, care nu cred ca m-ar lasa la nevoie. Plus ca vecina mea e mai grijulie cu mine decat mama. - Am spus eu chicotind.
- Se vede.. Cred ca m-am rugat o ora de ea si am incercat sa o conving ca suntem prietene. I-am aratat si poze cu noi doua, dar atunci erai blonda si nu a vrut sa ma creada. Offf...
- Stiu. E greu de convins.
- Foarte. - M-am asezat pe canapea, asezandu-mi mainile pe abdomen. - Cate luni ai?
- Cinci.. - Am spus eu zambind si tuguindu-mi buzele.
- Cat de repede trece timpul...
- Stiu.. Si ceea ce ma intristeaza mai mult e faptul ca micuta mea nu va avea un tata.
- Dar iti poti gasi pe altcineva.
- Nu vreau pe altcineva, inafara de el.
- Dar...
- Nu vreau sa mai aud. - Am spus eu serioasa. Telefonul meu incepu sa sune, asa ca l-am scos din geanta si am raspuns. Aiden... Chiar imi era dor sa aud stiri de la el, dar fara sa ii mai aud vocea enervanta a Jessicai. Imi face greata de fiecare data . - Da..
- Hei, M.. Esti ok?
- Da.. Spune de ce ai sunat.
- Am o veste, dar tine-te bine... Nu stiu cum o sa o primesti.
- Ok,ok.. Spune astazi!
- L-am gasi pe Dominic.
- Poftim? Si Razvan?
- Nu am terminat.. L-am gasit pe Dominic mort, dar nici urma de Razvan. Scuze..
