- Si eu. - M-am ridicat sa-l sarut, dar se auzi soneria. Am oftat si m-am indreptat spre usa. Spre surprinderea mea nu era Garret, ci Kim. Ce cauta ea aici? Bun. Trebuie sa inventan neaparat o scuza cat mai repede, deoarece privirea sa deveni ingrozita cand vazu rana lui Razvan. - Buna, Kim! - Am spus eu in speranta ca o sa ii schimb traiectoria, dar aceasta nu isi lua privirea de la Razvan si intra in casa, trantind usa dupa ea.
- Ce ai patit? E mai rau decat data trecuta. Cand o sa te inveti minte, idiotule? - Incepu aceasta sa tipe, privindu-l furioasa pe Razvan, mai sa-l ia la bataie. Nu ca nu si-ar merita-o.
- Kim, calmeaza-te. Nu am patit nimic.
- Nu ma lua cu de astea. Ce ai mai patit de data asta? In ce te-ai bagat?
- Kim, lasa-l. Trebuie sa se odihneasca. O sa vorbiti dupa si tu Domnule- si am facut semn spre Razvan - o sa-mi spui ce vrea sa spuna Kim prin "iar" . - Am spus eu , aruncand o privire criminala catre Razvan. In secunda urmatoare se auzi soneria, asa ca m-am intors spre usa. - A venit Garret . - Am spus din nou topaind spre usa. Am deschis usa, intalnind ochii caprui inchis ai vechiului amic al parintilor mei. Mereu m-am inteles bine cu el, avand in vedere ca e diferit de parintii mei. Ei viseaza doar bani, muncesc mereu , nu ajuta pe nimeni, in timp ce Garret face totul pentru a ajuta oamenii si e bun cu toti.
- Buna, pitico. Unde iti e iubitul? - Spuse acesta cu un zambet imens pe fata.
- Buna, Garret. In living.. Te asteapta.
- Imi si imaginez cat de entuziasmat e. - Spuse acesta amuzat si pasi in casa, urmandu-ma pana in living, unde Razvan statea pe canapea cu mana pe brat. - Vreau sa raman singur cu el.
- Poftim? - Am intrebat eu pe un ton contradictoriu. Nu vreau sa plec de langa el.
- Du-te M. Nu o sa ma omoare.
- Bine,bine.. - Am spus eu, intrand in bucatarie impreuna cu Kim. Holly nu se mai afla pe aici, dar sucurile inca erau pe masa. M-am asezat pe un scaun, luandu-mi paharul cu suc si sorbind din el.
- Cum s-a intamplat? - Intreba Kim si se aseza la masa. Am ridicat din umeri.. Nu puteam sa ii spun adevarul. Doar nu stia de meseria lui Razvan, nu?
- Ce vrei sa spui prin iar?
- A mai fost impuscat odata in abdomen. A fost destul de grav.. A trebuit tinut cu forta la pat pentru ca nu dorea nici in ruptul capului sa stea. E foarte incapatanat.
- Stiu. - Am spus eu zambind subtil.
- Nu a vrut sa spuna ce s-a intamplat atunci. Stiu ca nici acum nu va spune... Nu vrea sa inteleaga ca toti ii vrem binele. Vrea sa para dur si intangibil. Cred ca tu esti singura persoana cu care nu e asa.
- Nu.. E cam la fel. Faza e ca noi doi suntem tare asemanatori. Eu nu pot sa traiesc fara el... Il iubesc enorm. Si stiu ca ma iubeste, desi uneori nu o arata. Dar imi place felul lui de a fi.
- Frumos.
- Cum mai merge cu Ashton?
- Mai incet.. Pai.. Merge bine. Din ce in ce mai bine.. Cred ca ma iubeste. Adica nu stiu sigur.
- Intreaba-l.
- Cum?
- Pur si simplu. - Am spus eu putin amuzata de reactia ei si am mai luat o gura din paharul cu suc.
- Nu spun lucrurile atat de direct ca tine. Nu il pot intreba asta.
- Bine,bine.. O sa vorbesc pana la urma cu Razvan, dar eu voiam sa rezolvati voi doi. Era mai frumos asa. Uite-te la mine si Razvan... Ne-am apropiat singuri, desi ne uram. Si totul a inceput de la o aventura de o noapte. - I-am spus eu amuzata, iar ea casca ochii.
- Pe bune? Nu stiam.. Povesteste.
- Pai.. Am iesit intr-o seara in club cu o prietena, Bonnie... O fosta prietena defapt. Si na.. Mi-a trebuit mie sa beau. Nu pot spune ca eram beata, pentru ca eram destul de lucida si inca puteam gandi. In fine.. Pana a aparut el. Ce am vorbit nu imi amintesc, dar stiu ca am mai baut si cu el cate ceva. In fine.. Pana la urma am plecat cu el. Nu stiu cum, dar era sa mi-o trag cu el in masina, pana am ajuns la el acasa. Unde s-a intamplat ce s-a intamplat. A fost prima oara si eram si lucida.. Deci pot spune ca era o atractie fizica aproape imposibila, mai ales ca nu credeam in iubire pana nu l-am intalnit.
- Wow.. Nu am stiut. Ce tare. Si e bun la pat? - Spuse aceasta, iar eu am rosit putin.
- Ce intrebare e asta, Kim?
- Oh,haide! Spune.. Vreau sa stiu ce frate am.
- Bun e putin spus. Iti ajunge?
- Stiam eu ca am un frate bun.. Cand avea 18 ani si eu in jur de 13, mai veneau prietene la mine. Si na... Locuiam cu el in casa. Nu ii pasa lui ca era cineva la noi. Iesea dimineata in boxeri din camera si trecea prin fata noastra fara sa ne bage in seama. Cred ca mai bine de trei sferturi din ele salivau dupa el.
- Eh.. Acum e al meu. Doar eu am voie sa salivez dupa el.
- Ai dreptate, iubito. - Se auzi vocea sa din spate. Am tresarit si m-am intors.
- Cat ai auzit din conversatia noastra?
- Abia am venit.
- Bun.
- Imi ascunzi ceva, iubito?
- Nu, dar tu ai de dat niste explicatii. - Am spus eu serioasa, ridicandu-ma de pe scaun. - A plecat Garret?
- Da. Ma rog.. El macar nu a cerut explicatii.
- Kim. Te superi daca te las singura putin? O sa ii zic lui Holly sa vina aici.
- Nu. Oricum plecam.. Terminam alta data discutia.
- Ok. Atunci Domnule T , o sa vorbim aici. - Am spus eu serioasa, poftindu-l sa ia loc pe scaun. acesta inghiti in sec cand ma vazu asa serioasa, dupa care bufni in ras.
- Vrei sa ma pedepsesti? - Spuse pe un ton usor pervers, tragandu-ma spre el.
- Nu ai voie. Trebuie sa te odihnesti. - I-am spus eu ranjind, dupa care i-am indepartat bratul. - Deci.. Revenim.. Ai ceva sa imi spui?
- Nu, de ce?
- Esti sigur?
- Da.
- Cand ai mai fost impuscat?
- Ti-am spus ca nu a fost prima oara. Asta e doar o chestie minora.
- Razvan.. Povesteste tot. Cand ai fost impuscat in abdomen?
- Nu e important.
- Ba sigur ca e. Sa te aud.
- Ok....
