Peste 3 zile..
L-am strans mai bine pe Razvan in brate, lasand o lacrima sa se scurga pe obraz. Baietii deja erau inauntru, fata in fata cu Max. Nu vreau... Pur si simplu nu vreau sa-l las sa intre acolo. Vreau ca el sa fie in siguranta, iar siguranta lui nu e acolo. Acesta imi sterse lacrima care se scurgea aproape de coltul gurii si ma saruta delicat.
- Nu plange, micuta mea. Totul o sa fie bine, ok? Nu o sa patim nimic. Tu nu o sa patesti nimic. Mai bine stateai acasa.. Si asa in ultimele zile ti-a fost rau. - Spuse acesta si isi trecu degetele peste obrazul meu.
- Sa nu patesti nimic. Te iubesc.
- Si eu te iubesc. - Spuse si ma saruta din nou, mai apasat de data aceasta.
Am intrat in depozitul imens, inaintand spre Max. Totul in jur era prafuit, iar mirosul de mucegai era inconfundabil. Am strambat din nas si m-am oprit la cativa metri de Max. Trecuse ceva timp de cand nu l-am mai vazut fata in fata si de cand nu i-am auzit vocea. Sincer, nu speram sa o aud prea curand, dar daca asa a fost sa fie. Sper sa se termine totul cu bine.
- Ma bucur sa te vad, M. Pacat ca nu o sa fie o intalnire pe placul meu.. adica lunga. Din cate stiu politia trebuie sa ajunga si nu am foarte mult timp.
- Ce vrei sa spui?
- Nu pot lasa sa fiu prins. Nu astazi si nu acum. Poate niciodata... Dar asta nu ma opreste sa fac ce mi-am propus. - Presupun ca nu-si propusese ceva de bine. Avea o privire ciudata si sadica, atintita spre mine.
- Eu nu cred ca mai scapi de data asta. Ai scapat de prea multe ori.. O meriti Max. Meriti tot ce o sa ti se intample.
- Ce o sa mi se intample? - Spuse pe un ton batjocoritor.
- Asta nu iti pot spune eu.
- Nu mai bine vrei tu sa incepem? Doar nu am venit aici ca sa vorbim.
- Nu am de gand sa te omor. Ar fi mult prea usor.
- Esti atat de proasta. Baieti.. Prindeti-i pe toti. Dominic, scoate-o afara. - Spuse Max pe un ton calm si facu cativa pasi in spate. In secunda urmatoare, am fost luata pe sus, si trantita afara pe pamant. Eram atat de ametita din cauza loviturii, incat nu imi dadeam seama de nimic. Ce naiba? De cand face Dominic ce spune Max? Doar nu..
- Cum ai putut? Da-mi drumul, idiotule! - Am tipat la el, dar acesta imi dadu o palma. Mi-am smucit bratul si i-am dat un pumn in nas, sangele incepand sa siroiasca pe fata sa.
- Razvan e doar un prost. Max e un conducator mult mai bun.. Si in momentul de fata ii face felul iubitului tau.
- Nu! Da-mi drumul! - O lacrima mi se scurse pe obraz, fiind urmata de multe altele. Nu stiu motivul, dar corpul ma durea aproape la fiecare miscare. Contactul cu pamantul fusese destul de puternic, dar nu chiar in halul asta.
- Stii.. As sta mai mult cu tine, dar politia trebuie sa ajunga. - Spuse acesta si se intoarse. In secunda urmatoare se auzi o impuscatura, iar lacrimile au inceput sau imi siroiasca pe fata. Era exact ca in vis.. Nu! Nu e posibil. In secunda urmatoare am simtit o lovitura puternica la cap si am cazut lata la pamant.
*
M-am ridicat in sezut, privind in jur. Eram intr-un salon de spital... Cum am ajuns aici? Ce s-a intamplat? Sau mai bine spus.. Cine a fost impuscat? Doar nu Razvan.. De ce nu e langa mine? Lacrimile au inceput din nou sa curga necontenit, iar durerea din zona pieptului persista. Un aparat incepu sa tiuie, iar usa salonului se deschise.
- Calmati-va, Domnisoara.
- Ati stat in coma doua saptamani... Datorita unor lovituri puternice care au ranit putin copilul.
- Ce copil? - Am intrebat cu vocea tremuranda.
- Sunteti insarcinata in 3 luni si jumatate. Nu ati stiut?
- N-nu.. Copilul e bine?
- Da.. Nu are nici o problema. O sa va las sa vorbiti cu iubitul dumneavoastra. - Deci nu e mort.. Usa salonului se deschise si intra Aiden, cu o fata destul de posomorata.
- Ce s-a intamplat?
- Nu stiu cum sa iti spun, M... Pai.. Razvan..
- Ce e cu el? - Am intrebat aproape izbucnind in plans.
- E mort. - Spuse pe o voce stinsa si se prabusi pe scaun, punandu-si capul in palme.
- C-cum a-ad-adica e-e m-mort?
- Max l-a omorat.. Acum Max e la inchisoare si trupul lui Razvan nu stim unde e.
Pot spune ca in momentul acela cerul mi-a cazut in cap. Priveam in gol si nu eram capabila sa fac vreo miscare. Lacrimile curgeau incontinuu, udand camasa pe care o purtam. Nu se poate! Mi-a promis ca va fi mereu langa mine. Nu poate sa moara!Eu nu i-am dat voie.. Nu i-am dat voie sa ma paraseasca. Nu se poate.. El e totul pentru mine. Daca moare el, mor si eu. Nu e corect!
- Minti! Nu e adevarat! Razvan nu e mort! Nu poate fi mort... Simt asta! Nu are cum! - Am spus eu printre sughituri. Nu pot trai fara el... Nu pot sa cred ca puiul meu nu isi va cunoaste niciodata tatal. Asta nu e posibil... E doar un alt cosmar. Nu!
- M.. Calmeaza-te. Sa nu faci vreo prostie. Copilul merita sa traiasca.. O sa treci peste!
- Nici macar nu stii ce simt! Nici macar nu stii cum e sa iubesti pe cineva! - Am tipat eu, scotand branula din mana si aruncand-o cat mai departe. M-am dat jos din patul acela deloc confortabil, apropiindu-ma de Aiden. - Minti, nu?
- As vrea sa mint, M. Dar asta e adevarul. Dominic ne-a tradat.
- Dominic e un om mort! O sa il prind si o sa il torturez pana o sa moara!Si pe Max la fel! Nimeni, dar nimeni nu se atinge de ceea ce eu iubesc! - Am tipat eu aproape ca o isterica, cazand la pamant, cu fata in palme.
*
M-am lasat sa cad langa perete, luand sticla de alcool de langa mine. De cand am aflat acea idioata veste, adica acum 2 zile, imi petrec timpul cu sticla de Whiskey sau Vodka si cu pachetele de tigari si Joint-uri. Pentru ce sa mai traiesc? El e mort.. Inima mea e moarta... Nu mai am pentru ce sa mai traiesc. Era totul pentru mine.. Era singura persoana care ma iubea. De ce el? De ce el si nu orcine altcineva? Lacrimile curgeau mereu pe chipul meu, iar ochii imi erau rosii.. Am luat o gura din sticla de Whiskey, dupa care mi-am lasat capul pe spate, strangand din dinti.
Urasc momentele astea... Ma simt abandonata, folosita... Nu stiu ce sa simt. Defapt stiu... Tot ce simt e durere.. Durere peste tot. Nu mai pot simti nimic altceva. Stiu ca fac rau copilului, dar nu vrea sa traiasca fara tata. Mai bine murim amandoi, micutul meu. O sa mergem la tati... Si o sa fim fericiti acolo daca aici nu am putut si nu a vrut nimeni sa ne lase. O sa fim fericiti pentru totdeauna , fara sa ne mai deranjeze vreo cineva.
Nu pot trai fara el... Durerea e mult prea mare.Simt cum sufletul imi e sfarmat in zeci de mii de bucatele, care nu se mai repara niciodata. Si doare al naibii de tare... Tot ce vreau, e sa nu mai simt nimic. Sa uit de tot.. Ce am facut atat de rau, incat sa mi-l iei si pe el, Doamne? Nu pe el.. De ce pe el? Puteai sa iei pe oricine altcineva, dar nu sufletul meu. Sunt goala... Nu mai am nimic. Absolut nimic! Am ramas fara nimic! El era totul...
M-am ridicat cu greu de jos, mergand spre bucatarie. Am scos un cutit din sertar, oftand adanc. Daca nu am putut sa-l am aici, o sa-l am acolo... Pentru totdeauna. Am spus in gand si mi-am pus cutitul deasupra incheieturii, pregatita sa trag, dar incheietura imi fu prinsa, iar cutitul aruncat din mana. Am inceput sa plang, cazand pe jos. Am ridicat privirea spre persoana care nu ma lasase sa imi indeplinesc misiunea, adica sa mor.. Era...
